Ad cucuium per desiderium

Nu știu unde a dispărut comentariul propriu-zis, dar îl postez din nou, în aceeași formă.
Dacă tot se face trimitere, cel puțin spre final, la poetul latin Vergilius, interesant ar fi de spus că Vergiliu din „Divina Commedia” ar putea fi invidios pe eul poetic de aici, care face călătorie nu în Infernul din viziunile sale, ci în raiulîntrezărit printr-o fantă dintr-un „umbilicus provocans”, impudicus etc. Glumesc, desigur.
Deși textul pare a sări de la una la alta, fragmentarismul nu exclude un fir narativ, cu pasaje digresive și „savantlâcuri” în concordanță cu retorismul care amintește de anticii latini.
Imprecația din a doua parte a poemului, prin îmbinarea dintre limbajul neaoș, englezisme și latinisme este de tot hazul. Mă rog, haz nu este, desigur, pentru cel care îmbrățișează stâlpul.
Mie îmi place construcția poetică de aici, are substanță poetică, spontaneitate, imaginație, nebunie (în sensul bun al cuvântului), un limbaj care dă aparența forțării(doar aparența), în realitate fiind inspirat ales. Ce să zic? Un hibrid poetic de toată stima! Deși a văzut stele verzi la contactul cu stâlpul, naratorul-personaj de aici merită să vadă măcar una galbenă (poate autorul îi transmite acest lucru!). Autorul, în schimb, să fim în ton cu textul, va trebui să facă vreo zece mătănii și să spună de cinci ori„Crezul” („Pater noster” sau „Tatăl nostru”, în funcție de confesiune). Și-aș mai zice să recitească, drept pedeapsă, și „Amores” de Ovidius. (!)

voi compara acest text, cu textul lui Bogdan, recent comentat de mine. Dpmdv, textul tău e sub textul lui, dar al tău e înstelat, iar al lui nu e. De ce cred eu că textul lui e peste acesta? Pentru că nu exagerează cu ludicul şi accesează partea emoţională, iubirea pentru ea. Tocmai acea iubire lipseşte din textul tău. Nu vei intra în istorie cu acest poem, şi poate nici sub aşternutul tandreţii. Doar băşcălie. Păi, măi, Doru, să omiţi tu ce este mai preţios în poezie? Tu, veşnicul îndrăgostit?

Semnat, Amorth.

vă mulțumesc pentru comentariul generos și pentru apreciere. Dar mai presus mă bucur că v-a plăcut.
Altminteri, ce să-i faci dragă Ionuț, așa e lumea făcută! Capricioasă, cu toane, plină de subiectivism... Acuma și cu istoria asta în care cobești că n-ar mai fi loc știu si eu ce să zic? Tu cezici? Te pregătești pentru primavara europeană?

în politica inimii mele, Doru! Şi în religia mea, Poezia. Dar, fii sigur, că sunt pentru Europa. Doar n-o să dau premiile mele de la Paris pentru o votcă St Petersburg! Aici e pălinca europeană!

vai, ce greşeli fac, să îmi fie ruşine!