Poezie
Nebuna mea, cu pulsul laminar
2 min lectură·
Mediu
mi-ai scos inima din piept, râzând
și ai băgat-o într-un pantof
mi-ai zis: poartă-l până crapă,
să-ți amintești cum se umblă
fără s-atingi pământul
apoi ai învelit sânii în șervețele,
i-ai legat cu aţă de papiotă
și i-ai aruncat peste balcon
cu râsul tău de căprioară beată
am fugit după ei pe străzile goale,
strigând numele tău prin tramvaie oprite,
în ale căror burți crescuseră deja flori – iriși
probabil, ca ochii unui poet
căruia marea i-ar da peste bot o carabă de val
dacă ar afla că-i trădează albastrul
cu alte reflexii
ţi-ai întins șoldurile peste tejgheaua
unei farmacii abandonate
și mi-ai ordonat să scriu rețete pe coapse,
şi să le semnez cu ce mai am pe sub piele
te-am scris de patru ori
te-am rescris cu stângăcie
până mi s-a tocit dorul
apoi am șters totul cu o lacrimă
(puțin teatrală)
ți-am scris cu chimic numele
pe dosul palmei, şi-apoi l-am șters
prefăcându-mă că te mângâi
te-am înjurat dulce, că așa știu eu
să iubesc
iar tu râdeai goală, sub halatul deschis,
mângâindu-te cu guma unui creion
mi-ai cerut să-ți ronțăi degetele de la picioare
și să nu las, sub niciun pretext, neatinsă
unghia mare
(am cunoscut odată un tip care își exprima romantismul
exclusiv în cuvinte scârboase – niciodată nu cred c-a fost iubit
cu atâta patimă
mincinoasă)
iar eu, copil prost,
în loc să chiui şi să-ți jupoi fasciile umede,
îți număram venele de pe glezne,
sigur fiind până la delir că
nebunia ta curge
prin fiecare
cu reynolds mici.
nu m-ai sărutat
nu m-ai îmbrățișat
m-ai lins în loc de adio,
ca un animal care știe
că sfârșitul e mai gustos decât începutul
și-apoi ai dispărut,
dar am început să te visez invers
mai întâi se făcea că-ţi dezgolesc spatele,
apoi coapsele,
sânii – neapărat se face că
mâ stropesc
iar când îți apare fața,
invariabil tresar
speriat
04858
0
nu era mai bine: să-ţi muşc?
nu de alta, dar o dai în chestii canibalice, sau poate că la voi salariul e atât de mic încât vă consumaţi reciproc, începând cu părţile mai puţin vizibile?
Îmi şi imaginez cum mergi la vară la plajă şi, hopa, trei degete lipsă. Unii vor crede că de la septicemie, dar, de fapt, de la canibalism::)) Iar tu vei replica că ţi se trage de la Keats, că te-ai inspirat din "The Cannibals"...
În rest, un erotism decent. Semeni un pic cu nea Cummings la figurile de stil.