Poezie
fiind băiet
1 min lectură·
Mediu
din vremea de copil mi se coboară
de amintire-a râde-n soare jocul,
de raze pun pe mine lin cojocul
și vesel stau, ghiduș ca-ntâia oară.
de!, Ra presare sare cum e focul
pe bătrânețea-mi ce-a pornit să doară,
merinde-n moarte însă nu-s pe-afară
ci doar pe unde-aleargă-n foaie tocul.
memoria mă smulge din cavouri
când apele Luntrașului le scriu
și dându-mi glas prunciei în ecouri.
din noaptea fără milă de sicriu
de mă extrag, fiind băiet, tablouri
mai îndrăznesc o clipă să mai fiu.
06859
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ștefan Petrea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 84
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan Petrea. “fiind băiet.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14189325/fiind-baietComentarii (6)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
e mai bine?
0
Nu e o solutie sa ne transformati in corectorii dumneavoastra personali. Scrieti si probabil cand veti straluci ne vom sesiza si noi.
0
în vremea de copil mi se coboară
o palmă-n area posterioară
de amintire-a râde-n soare jocul,
de-un gând răcnind în borș s-a spart obrocul
de raze pun pe mine lin cojocul
din şuncă îmi croiesc rapid norocul,
și vesel stau, ghiduș ca-ntâia oară.
cu mucii traşi pe preş (a treia oară)
de!, Ra presare sare cum e focul
Na ! Bate-mă că nu ştiu cum e jocul
pe bătrânețea-mi ce-a pornit să doară,
pe fluturaşul cu hernie-n gheară,
merinde-n moarte însă nu-s pe-afară
în schimb aştept ca proasta lângă gară
ci doar pe unde-aleargă-n foaie tocul.
și fix pe unde calcă-n gând ghiocul.
memoria mă smulge din cavouri
că mi-au tăiat din leafă trei zerouri
când apele Luntrașului le scriu
cu degetele ce mi le circumscriu
și dându-mi glas prunciei în ecouri
amanetez televizoare, hote, radiouri
din noaptea fără milă de sicriu
mă cheamă-n vis o vacă s-o descriu
de mă extrag, fiind băiet, tablouri
mă-mpachetez, adult, în trei covrigi cu nouri,
mai îndrăznesc o clipă să mai fiu.
și mă prefac o ceapă-ntr-un sicriu.
o palmă-n area posterioară
de amintire-a râde-n soare jocul,
de-un gând răcnind în borș s-a spart obrocul
de raze pun pe mine lin cojocul
din şuncă îmi croiesc rapid norocul,
și vesel stau, ghiduș ca-ntâia oară.
cu mucii traşi pe preş (a treia oară)
de!, Ra presare sare cum e focul
Na ! Bate-mă că nu ştiu cum e jocul
pe bătrânețea-mi ce-a pornit să doară,
pe fluturaşul cu hernie-n gheară,
merinde-n moarte însă nu-s pe-afară
în schimb aştept ca proasta lângă gară
ci doar pe unde-aleargă-n foaie tocul.
și fix pe unde calcă-n gând ghiocul.
memoria mă smulge din cavouri
că mi-au tăiat din leafă trei zerouri
când apele Luntrașului le scriu
cu degetele ce mi le circumscriu
și dându-mi glas prunciei în ecouri
amanetez televizoare, hote, radiouri
din noaptea fără milă de sicriu
mă cheamă-n vis o vacă s-o descriu
de mă extrag, fiind băiet, tablouri
mă-mpachetez, adult, în trei covrigi cu nouri,
mai îndrăznesc o clipă să mai fiu.
și mă prefac o ceapă-ntr-un sicriu.
0
