I
aveam gheață în sânge
prin urbe
începuse o noapte cu josul în sus
și-alergam spre apus
spre apus
pe cărări tot mai albe și curbe
nu vedeam cum spre mine venea
iubirea
din sexul
Nu-ți cheltui tot harul frumuseții
Cu tine însuți fără cumpătare,
Căci nu e dar ci e-mprumutul vieții
Pentru acei ce-s liberi din născare.
Frumos avar, de ce te joci atunci
Și nu întorci tot
la marginea nopții
luna mea
hotărăște-te
cazi peste mine arzând
cu trupu-ți rotund
de diamant
sau fugi cât mai departe
în alte galaxii
acolo unde nici lumina și nici gândul
nu te pot
actul I
mi-amintesc că din rândul întâi
viața îți pare
atât de aproape și de strălucitoare
aplauzi
te ridici în picioare
plângi la finaluri cu boabe de aur
și-apoi te îneci
pentru un
Dacă dorm cu lumina aprinsă,
Coșmarele n-au chipul tău,
Dezleg labirinturi
Și plasa e-ntinsă
Sub hău;
Dacă dorm cu lumina aprinsă.
Dacă-alerg în mașini fără frâne,
Mi-este gândul la tine un
ne uitam amorțiți de tăceri
la pereții murdari
pe tavan
își țesea plasa neagră
stingher
un păianjen
iar faptul bizar
că eram încă goi
amândoi
îmi părea o cortină de fier
ce cădea între
ploua cu lumină-n cearceafuri
mai reci ca banchiza
stăteam
tolăniți amândoi și vorbeam
despre sex
despre moarte și prafuri
\"mi-este foame de tine\"-ți spuneam
îți spuneam că aștept
Iubesc de moarte partea care-mi pleacă
Din leagănul de os spre niciodată
Și se întoarce-n vad însângerată
Dar limpede, ca sabia în teacă.
Urăsc de-o viață partea mea posacă;
Pe dinăuntru
Religia mea nu se hrănește
Cu țipătul cocoșului de trei ori...
În religia mea fiecare ascunde
Înăuntrul său un zeu ce își recită
Pe dinafară testamentul.
“Iubiți-vă zeii!“, vă spun,
“Cum vă
Nu pot dormi de două ori pe aceeși pernă,
După cum nu pot mânca de două ori
Aceeași mâncare și după cum nu pot
Muri de două ori; de ce ne întorceam
Atunci de la Omega la Alfa, pentru a găsi
Când vor săpa în fruntea ta tranşee
Întunecate, patruzeci de ierni,
Trufaşa tinerețe-o să se-ncheie
Şi-o să te-acoperi doar cu buruieni.
La întrebarea: “Unde-i
Motto: ”tăcerea, ca iubire absolută”
Loredana Cristea
Prima săptămână a fost mai grea, dar cum amândoi erau semne de aer, deschise și optimiste, și-au alungat repede sentimentul de anxietate
M-aștern peste tine ca frunza pribeagă
Și lașă, cu zimții mâncați de rugină,
Pe câmpuri, lovită în piept fără vină
De toamna ce curge din nouri, întreagă.
Ascunde-mi în locul uitat de
Motto : «Iubirea mea e țipăt într-o peșteră fără ecou»
Cristian Vasiliu
Mi-am condamnat iubirea și-o țin încătușată
În carcera de oase a pieptului sub mii
De blesteme și taine; doar noaptea
Iubita mea cu un profil baroc
Mă-așteaptă seara, umedă, în prag,
Rotind cu non-șalanță un nunceag
Pe după umeri, pulpe și mijloc;
Mă-ntreabă-ntâi, fixandu-mă cu drag,
De unde vin; răspunsul
Te-mpiedici de cuvinte pe sinuoasa cale
Spre mine; câteodată mi-nchipui că în prag
Făptura ta se-ncheagă din umbre vesperale
Și-mi dăruiește pacea cu-mbrățișări – „Mi-ești drag!”-,
Dar nu îi pot
Cu gloria odată și tu mă cauți ca să
Îmi cumpănești iubirea din versul ce îl scriu…
(N-ai fost nicicând sub pana-mi atâta de frumoasă
Și crâncenă, Iubito!) Dar este prea târziu!...
Degeaba-mi pui
(continuare...)
Ne împărțim o lume cu linii trase simplu
Pe hărțile vieții anoste către vest
Și ni se culcă tragic în agonie timpul
În trup căci împărțirea nu va mai da cu rest.
Ne-am adunat
Motto : “eu nu am vrut să ucid fluturi“
Cristian Munteanu
De-acum ucidem fluturi și ridicând din umeri
Ne adormim iubirea cu despărțiri molâi;
De-acum te uiți ‘nainte și treptele îți
Ca Phoenix din cenușa plăcerilor, mai albă,
La ceasul deșteptării strigoilor, te-ai smuls
Din așternut și-n noapte m-ai părăsit c-o salbă
De agonii în carne, extatic, fără puls…
Rămân întins
Îți cresc din plete aripi, ca unei crisalide,
Când bate vântul; cerul îți pare mai înalt;
Iar temnița de gânduri a frunții se deschide
Când întâlnești pe-alee himera celuilalt.
De-atâta întuneric
Motto « Iubirea e o stâncă »
Sonet CCLXVIII de Cristian Vasiliu
Iubirea e o stâncă prin care sap tunele
Ce nu se întretaie; doar urmele de pași
Îmi mai aduc aminte că pe acolo-n cele
Mai
Cu cât îmi chinui trupul încins, sub apa rece
A viciului și-n vene îmi mai depun un strop
De otravă și uitare, cu-atât mai des îmi trece
Ființa ta cu spaime prin suflet în galop.
Nici timpul
Iubirea e un vierme de aur calp ce mușcă
Din inimă; Iubirea e ca un bumerang;
Iubirea-i o sentință ce te coboară-n cușcă
Pe viață sau te urcă, legat la ochi, spre ștreang;
Iubirea-i lup de urlă
CV