Poezie
Sonet 192
(CCLXXI)
1 min lectură·
Mediu
Motto « Iubirea e o stâncă »
Sonet CCLXVIII de Cristian Vasiliu
Iubirea e o stâncă prin care sap tunele
Ce nu se întretaie; doar urmele de pași
Îmi mai aduc aminte că pe acolo-n cele
Mai fericite clipe eu mi-am făcut sălaș.
Iubirea e o stâncă. Mă trec precum o apă
Din munții tinereții spre bătrâneți de iad
Și adormind cu dorul înghesuit sub pleoapă,
O voi găsi la urmă, când voi seca, în vad.
Iubirea e o stâncă. În inimă cu timpul
Povara ne’mpărțită devine tot mai grea
Și-o zvârlu cu putere ca să dărâm Olimpul
Sau mă târăsc spre Hades și mă îngrop sub ea.
(Ascultă-mă, iubito! Nu te-am mințit și încă
Deasupra noastră-atârnă Iubirea ca o stâncă!)
24 iunie 2009
001.682
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cristian Vasiliu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 124
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
Cristian Vasiliu. “ Sonet 192.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-vasiliu/poezie/13897272/sonet-192Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.