Poezie
Sonet 191
CCLXX
1 min lectură·
Mediu
Cu cât îmi chinui trupul încins, sub apa rece
A viciului și-n vene îmi mai depun un strop
De otravă și uitare, cu-atât mai des îmi trece
Ființa ta cu spaime prin suflet în galop.
Nici timpul scurs - pomadă pe răni -, nici jurământul
Cu o pecete frântă nu mi te-a smuls din piept
Și-oricât aș fi de liber să cad în beznă, gândul
Cu áripe de înger spre tine-l mai îndrept.
Mă mai opresc sub steagul împurpurat \'nainte
De a-mi retrage oastea iubirii de pe front
Și îl salut; chiar dacă în inimă și-n minte
Capitulez, iubito te-aștept sub orizont.
Ce trist: de-abia când leșu-mi va curge pe sub arce
De-nfrângere, în tine iubirea se va-ntoarce.
29 VI 2009
001.632
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cristian Vasiliu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 121
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Cristian Vasiliu. “Sonet 191.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-vasiliu/poezie/13894420/sonet-191Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.