Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

păianjenul

1 min lectură·
Mediu
ne uitam amorțiți de tăceri
la pereții murdari
pe tavan
își țesea plasa neagră
stingher
un păianjen
iar faptul bizar
că eram încă goi
amândoi
îmi părea o cortină de fier
ce cădea între noi
între noi
se sfârșise încă de ieri
se sfârșise încă de joi
022.470
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
47
Citire
1 min
Versuri
14
Actualizat

Cum sa citezi

Cristian Vasiliu. “păianjenul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-vasiliu/poezie/13914092/paianjenul

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

O scriere leganata, cu un final de romanta sentimentala.
Personal as fi renuntat la ultimul vers; in loc de \"se sfârșise încă de ieri/
se sfârșise încă de joi\" as fi scris \"se sfârșise încă de ieri. (joi)\"
0
@irina-nechit-0020579INIrina Nechit
Tot ce e paianjen ma atrage, si poemul e demn de acest personaj cu multe picioare.
Foarte fireasca rima, dinamica, aranjarea versurilor, in plus, vine si surpriza de a gasi sub plasa pe care o tese linistit zburlitul animal, doi tineri nuzi. Situatia da fiori de groaza, de lirism, dar sunt impotriva cortinei de fier, imi aduce aminte de cortina de fier in sens politic, geopolitic, istoric s.a.m.d. Poate lasati simplu - cortina. Ca la teatru. Caci imi pare o scena spectaculoasa, descrisa frumos.
Cam asta am vrut sa spun, ne mai citim, tama
0