Cristian Pop

Marea întrebare a lumii: lumina!? Sau a prins cineva vreun foton, să-l țină legat între oglinzi? A trebuit să-mi întind și să-mi usuc aripile împrumutate. Pe trotuar erau abandonate multe

Cărăușul zilelor de ieri era un simplu poștaș, bucuros de aduceri aminte, parcă vrăjit de-o sirenă stagiară, ce solfegia dintr-o mașină și hipnotizat de-o lumină scumpă, ce nu avea nicio

De briza visării atins printre gânduri pierdut așternuturi uitate labirint de cearceafuri în vânt agățate o adiere le dă la o parte prin simple încăperi pășind rememorez iubiri

Þi-am adus la 60 de grade picioarele, într-un triunghi cu toate laturile egale. Aici stabileam relații echilaterale uimitoare și o axiomă mediană, mediatoare, bisectoare! Un unghi era între

Atras de-un prezent vaporos și necondensabil, am găsit butonul de pauză la telecomanda vieții, realizând prima captură a trăirii cu timpul oprit, piciorul pe frână și pregătit de

Sigur exiști undeva! Încă te-aștept construind vise. Implicați în alte existențe posibile, trăim în mici pușcării negre, unde principala fericire a lumii… este speranța. Mă lupt cu

Într-un întuneric cu granițe neiluminate stăteam... ca un brusture, privind îndoielnic, într-o reținere emoțională de-a striga. Instabilitatea asta îmi provoca rău de mare; era doar o

Furtuna de nisip a generațiilor anterioare rămâne-n lume, ca un vânt purtat, peste nisipuri de mare. Mamă și fiu... dăltuind treaptă după treaptă, lustruindu-le cu pericol și

Pe străzi tăcut înnoptate, garduri în umbre-atrofiate. Departe, case înalte foarte luminate, închise și bine păzite. Zgomot și miros de petrecere... nu-i prea vedeam pe oameni, dar trebuiau

Doar să-ți apleci urechea și țărmurile-ți vor spune, despre orizonturi de vitejie, ca o fantomă cu toate pânzele sus. Pe-o mare nefiresc de albastră, cu valuri te cheamă, îți cântă, șoptesc

dimineața cu un val de flux aparte sparge toate cupolele și castelele construite seara trecută ziua refolosim totul cu o virtute neutră pentru a clădi vise zilnice de

Alei cu oameni necunoscuți, fără priviri, într-o seară fără partener de discuții. Chiar dacă nu-mi înțeleg bine viața și nu are nici opțiuni de subtitrare, o să-mi fie greu să mă