Poezie
Ne salutăm cu drag, de după ziduri trainice
1 min lectură·
Mediu
Am invocat un înger,
că nu mai văzusem soarele...
și nici stelele prin praful din cer;
profetul satului cântă orbește,
într-un ritual tradițional sub ploaie...
că nici asta nu mai reușește, să ne spele păcatele.
Și nici norii nu mai sunt, cum obișnuiau să fie.
Cine se mai întreabă azi, de va mai ajunge înger!?
Hrăniți de propriile nostre mistere inventate,
mișcând lucruri cu forța și cu mintea,
gustând din sine și preocupați de ură și magie,
de proști și răi ce suntem,
ne-am înzidit!
022739
0

Prin mistic misterele capătă o aură reală, își inserează supranaturalul în mințile a căror evoluție spirituală superioară le permite să-și deschidă al treilea ochi, cu care vizualizează lumile misterioase, situate în alt plan, decât planul teluric.