Poem rescris cu stele căzătoare
Să nu te uit mi-ai lăsat o piatră, adusă de mare şi căzută din stele. Ai plecat, eu pierzându-ţi adresele. Mi-am colorat inima albastră; dar am iubit mult piatra de la tine, zi de zi
Conspirație de toamnă
Îmi reconfigurează calea către toamnă trasee din urzeli de ițe fine ondulate-n vânt par niște drumuri line lucrare magică în nopți cu lună plină sfori sofisticate surprind prin tăcere prinse
Alte detalii despre țara mea
Acolo unde iarba se ridică după pasul meu, unde izvorul mă satură de lume devenind însetat de veșnicie; unde gardul stânelor este doar un portativ, pentru fluierul păstorului, unde norii se
Minipoem cu femeie care plânge frumos
Tăcerea ca o stăpână a liniștii are și strâmtorile ei. Ochiul ca o cameră de compresie cu ieșire rectangulară de cearcăn nocturn scanează, resentimente sclipitoare de
Viitor anonim
Investigaţiile au dat greş iar viteza luminii suferea oarecum... şi nu se putea prinde de-o retină obosită, bolnavă, poate prea plictisită. Marile puteri au trăit bine, într-o colaborare
Ziua porților deschise ale stufărișului european sau amintiri dintr-o viață în care eram: un râu dușmănit de maluri
Un torent de gânduri ameninţător loveşte zilnic, răzorul înflorit cu brânduşe de toamnă, din suflet. Apele lui cresc sub o ploaie străină, înăbuşind focul rugăciunii inimii. Şuvoiul creşte şi
tu
nu mai am încredere în timp ca să nu mă surprindă dimineața am lăsat fereastra și ușa deschise am găurit tavanul pentru momentul venirii toamnei privesc din geam cuvintele scrise apoi din ușă
Spovedania unui păcat modic
Visez povestea ta, în care stam cu capul pe genunchii tăi, lângă geamul din colțul bucătăriei. Un vis de colț, ca o floare. Dar trăiesc cu un ceas ieftin, ce zornăie zilnic, înainte să-mi
Ecveștri pe hârciogi
Să-ncălecăm pe șoareci, să mergem înainte! Am evoluat greșit, eroarea e în toi. Asta-i o viață vorbită, cu lipsă de cuvinte. Pe șoareci înainte! Spre primul mușuroi! Deschideți-vă brațele,
Drumul
Orașe fără nume înecate-n ploaie, virusate de-un cer mohorât, monocrom. Printr-o ploaie neexorcizată pășesc mecanic pe drumuri uitate, clădiri locuite de praf, părăsite de viață, vestigii
Citește-mă în timp ce-ți scriu un poem ecumenic
Dintr-o "eră nouă" lumea a primit un buchet de flori de chin imperial. Aroma a invadat împrejurul lumii iar oamenii și-au inventat aripi, zburând spre orice altceva, ca niște
Cuvânt înainte în trei strofe
Dacă n-aș avea cuvinte poate n-aș putea vedea. Mai exact, irisul îmi naște cuvintele, reflectând datele unei realități personalizate, în care maturitatea m-ajută să par, ceva de genul...
Team building
Un proiect subteran ca o fiară cu șapte capete a fost scos la iveală de oamenii lui, desăvârșind marea privatizare! Mânați de instincte primare și dragoste părintească întâi am privatizat:
Dans
Trișorii zâmbetului dansează hora boierească, la palat. În jur doar horă ofițerească. Ceilalți: aluNelu. O parte dansează ghimpele, alți doar ungurica. În vacarmul petrecerii dansăm cu
Poem cu rima de mine încătușată
Atent la arta mișcărilor, când îmi aprind țigara, Am o coregrafie canto, când prind de gât chitara. Și-mi intru-n rol fumând, cântând despre oricine Și știu să joc și teatru… dar nu mă știu pe
Despre ecuația apei dulci
Exilat în universul tăcut al unui trecut perforat privesc lumina ce intră prin găurile lui dinspre marginile unui viitor cu semitonuri grave și ploi luminate, cu sihăstrii însingurate. Această
Dualismul nostru cel de toate zilele
Într-o clipire există o clipă centrală cu ochii închiși în negru și alb chiar atunci negrul se sparge albul se năruie și se desface-n explozie transformând totul în pulbere pură ce dispare
Efigiile unei toamne din copilărie
Mi-amintesc clar croncănitul, croncănitul acela... primul stol de gâște migratoare și prima melancolie iremediabilă, că doar eu rămân acasă. Foșnet de frunze uscate, rigidizate, vântuite pe-o
Autumnalul din geamul meu
Ciori! Prea multe ciori, pe-un cer de-un albastru mănăstiresc. Oare cum or fi făcut albastrul de voroneț? Căci verdele ăla franțuzesc îl găseai pe toate gardurile. Acum și ăla e „pe sub
Cursuri despre: altădată, dragoste și motive
Prins și legat cu propriile vorbe nocturne sunt captiv între literele pe care le-am scris, ca un șervețel folosit și îndesat adânc, într-un coș tixit cu hârtii ordinare. Obligat să studiez
Vă scriu, de pe un front al dorințelor
Fără să-mi atribui învinuiri, ajutam la ridicarea valului naturii, pentru a tăinui goliciunea adevărului. Măturam toate descântecele și ștergeam cu mopul blestemele, de pe un mal
Întoarcerea toamnei
ghimpi de măceș fructe pângărite sub lacrimi de lotus stele nebănuite ascunse-n clăi de fân trecut și miros de struguri chinuiți în teasc toate vestind întoarcerea toamnei
Peisaj înrămat, cu dureri utile
Am schițat dungi albe pentru timpul zilei, traversate de râuri repezi cu legiuni de gânduri străine, ce le descărcăm în dungile negre, ale somnului nopții. Am desenat și o gumă, să ștergem
Manuscrisele de la marea lume moartă
Din jurnalul unei tipe necunoscute am scos taina: cum să colorăm iarba iarna. Am senzația că v-am mai spus asta. Continui să cred, că sfârșitul lumii a fost anul trecut iar acum
