Poezie
Manuscrisele de la marea lume moartă
1 min lectură·
Mediu
Din jurnalul unei tipe necunoscute
am scos taina: cum să colorăm iarba iarna.
Am senzația că v-am mai spus asta.
Continui să cred, că sfârșitul lumii a fost anul trecut
iar acum orbecăim într-o pungă de timp,
căutând altă lumină și alt întuneric.
Noi rătăceam resemnați intrările din noi.
Uneori, femeia erai chiar tu,
alteori erai doar o imagine, cu aceleași detalii.
Întunericul meticulos pășea în urma noastră,
ca un fachir pe cioburi de amfore demodate.
Pierzând simțul tactil,
o vreme pipăibilă și bună
se scurgea, printre veșnicii înnoptate.
Din câte știu, n-aveau nici lună!
Aș fi putut să mă ridic și să plec,
recunoscându-i lui Dumnezeu
zilele pline de bârfe și minciuni...
dar afară e-o bătaie cu manuscrise
și poemele grele făceau pagube mari
în rândul poeților noștri buni...
dar departe de bunele edituri!
001.774
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cristian Pop
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 135
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
Cristian Pop. “Manuscrisele de la marea lume moartă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-pop/poezie/14073572/manuscrisele-de-la-marea-lume-moartaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.