Poezie
Puls
1 min lectură·
Mediu
Atras de-un prezent vaporos și necondensabil,
am găsit butonul de pauză la telecomanda vieții,
realizând prima captură a trăirii cu timpul oprit,
piciorul pe frână și pregătit de impact!
Simt un fior cranian coborând pe șira spinării
și pierdut printre detalii... sexuale.
Aici pot auzi și vedea orice!
Sunt în mijlocul acțiunii și totodată singur.
Această siguranță a mișcării e de neatins altfel.
Minutele se făceau ore, apoi zile,
construind valuri mari în râul timpului spre vărsare,
într-un neant fără nume,
localizat după zidurile unei cetăți,
unde cerșetori, slugi necunoscute
și oameni neașteptați de nimeni,
se pregătesc pentru: „un somn de-o noapte”.
Timpul meu zboară, eu nu-i sunt pilot!
Mă opresc să admir ce-i în spatele meu,
văd asta-n ochii tăi,
tu sărută-mă mereu.
00904
0