Poezie

Timp retroactiv

1 min lectură·11 februarie 2015

Mediu

Cu privirea răvășită și zâmbet forțat

îmi scotocea zâmbetul relaxat,

cotrobăind prin gândurile mele,

ca la o percherziție serioasă,

în care nu se caută ceva anume,

ci doar motivul de-a rămâne:

"suspectul preferat!"

Deși era târziu dinspre dimineață,

nu era un timp bun pentru anchetare!

Ce căuta, era chiar sub ochii ei.

Scormonind prin subconștient

și răscolindu-mi sentimente vechi,

mă gândeam: „ce-ar vrea să găsească!?”

Căutarea asta devenise profesională,

când nedescoperirea ei

a împins-o să umble, prin subliminalul meu.

Parcă surprinsă ușor... devenise tăcută!

Dorea să știe precis, timpul iubirii noastre.

Citindu-mi gândurile la limita cu conștientul,

îmi ridică mâna și privi îndelung ceasul,

încrustat cu numerele noastre.

Timpul iubirii noastre era: doi și-un minut,

apoi doi fix, era unu și ceva apoi.

Ceasul nostru mergea deja-napoi .

00935

Cristian Pop. “Timp retroactiv.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-pop/poezie/14065278/timp-retroactiv

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.