Poezie
Timp retroactiv
1 min lectură·
Mediu
Cu privirea răvășită și zâmbet forțat
îmi scotocea zâmbetul relaxat,
cotrobăind prin gândurile mele,
ca la o percherziție serioasă,
în care nu se caută ceva anume,
ci doar motivul de-a rămâne:
"suspectul preferat!"
Deși era târziu dinspre dimineață,
nu era un timp bun pentru anchetare!
Ce căuta, era chiar sub ochii ei.
Scormonind prin subconștient
și răscolindu-mi sentimente vechi,
mă gândeam: „ce-ar vrea să găsească!?”
Căutarea asta devenise profesională,
când nedescoperirea ei
a împins-o să umble, prin subliminalul meu.
Parcă surprinsă ușor... devenise tăcută!
Dorea să știe precis, timpul iubirii noastre.
Citindu-mi gândurile la limita cu conștientul,
îmi ridică mâna și privi îndelung ceasul,
încrustat cu numerele noastre.
Timpul iubirii noastre era: doi și-un minut,
apoi doi fix, era unu și ceva apoi.
Ceasul nostru mergea deja-napoi .
00928
0