ceea ce vreau eu
este să înțelegem bine
că-n acest cerc moștenit
prin negura ce iese dintr-un pământ bârfit de timp
oamenii l-au completat
cu drepte verticale ca razele soarelui
Ha!? Pe față am zâmbete superioare,
am camere-ntregi ornate cu lacrimi,
sentimente abandonate de tinere,
apoi refăcute, vopsite,
coafate-n cosițe scumpe, pierdute de zâne.
Am păcălit cete de
Un torent de gânduri ameninţător loveşte zilnic,
răzorul înflorit cu brânduşe de toamnă,
din suflet.
Apele lui cresc sub o ploaie străină,
înăbuşind focul rugăciunii inimii.
Şuvoiul creşte şi
Fără să-mi atribui învinuiri,
ajutam la ridicarea valului naturii,
pentru a tăinui goliciunea adevărului.
Măturam toate descântecele
și ștergeam cu mopul blestemele,
de pe un mal
Stagnând în dorințe cu istoricul șters,
dobândisem un iz personalizat de naftalină,
ca un unchi ramolit în pijama.
Încă mai jeleam cumva „marele vis”,
într-o recapitulare... înainte
Omul complet e făcut din doi,
pentru o rezervă de iubire.
Angajat în lupta
cu mai puțin-omenescul,
dârdâiam de frică,
de lipsa puterii
unei iubiri cariate.
Tăcerile ni se certau cu ajutorul
Am schițat dungi albe pentru timpul zilei,
traversate de râuri repezi cu legiuni de gânduri străine,
ce le descărcăm în dungile negre, ale somnului nopții.
Am desenat și o gumă,
să ștergem
Am invocat un înger,
că nu mai văzusem soarele...
și nici stelele prin praful din cer;
profetul satului cântă orbește,
într-un ritual tradițional sub ploaie...
că nici asta nu mai
Seceta și ploaia mă influențează,
printre mecanisme de tip cușcă cu ton,
în care dacă te sun,
am senzația că trăiesc mai bine.
Am redenumit statuile fericirii ridicate ție,
în:“Femei
Priveam decent codița ta-mpletită.
Feromonii mei cu caziere închipuite
conspirau cu transpirația fină din decolteul tău.
În față, bluza ți-era frumos umflată.
Am compus pilda singurei
Investigaţiile au dat greş
iar viteza luminii suferea oarecum...
şi nu se putea prinde de-o retină obosită,
bolnavă, poate prea plictisită.
Marile puteri au trăit bine,
într-o colaborare
Actul 1 - Baia din univers
Poza mea atârna, undeva între boiler și duș,
având pe ea un număr nou de mobil.
Acolo unde se construiesc umbrele
în culori virusate și greu de
Nu vă pot ascunde, că eu sunt omul negru…
dar nu-i corect spus, că disprețuiesc totul.
Disprețul e-o formă de neînțelegere.
În răbdarea mea mă cam enerva... Luna!
Știu! O să-mi amintiți
Într-un întuneric cu granițe neiluminate
stăteam... ca un brusture, privind îndoielnic,
într-o reținere emoțională de-a striga.
Instabilitatea asta îmi provoca rău de mare;
era doar o
Pământul
în mod voit omite să mă mai nască
șosetele
îmi ștrangulează glezna
mă copleșesc amintiri din altă viață cu
imagini fugitive despre o lume abătută
dar
Să nu te uit mi-ai lăsat o piatră,
adusă de mare şi căzută din stele.
Ai plecat, eu pierzându-ţi adresele.
Mi-am colorat inima albastră;
dar am iubit mult piatra de la tine,
zi de zi
Același răsărit plictisit...
o ploaie destinată tuturor,
aceeași apă de-nceput de lume,
cu binecuvântarea primului botez,
încărcat cu gând și cuvânt de sfințire!
Mă rog, să iubesc mai mult
Furtuna de nisip a generațiilor anterioare
rămâne-n lume, ca un vânt purtat,
peste nisipuri de mare.
Mamă și fiu...
dăltuind treaptă după treaptă,
lustruindu-le
cu pericol și
Cu ochi bătrâni
îmi scormoneam trecutul...
iar depărtarea-l distorsiona,
ridicându-l ca pe-o țară străină,
cu turnuri și cupole părăsite,
în care lucrurile se faceau altfel!?
Un drăcușor
Prins și legat cu propriile vorbe nocturne
sunt captiv între literele pe care le-am scris,
ca un șervețel folosit și îndesat adânc,
într-un coș tixit cu hârtii ordinare.
Obligat să studiez
în față
mingi mari de scăieți și resturi vegetale uscate
oprite la marginea unui sat imaginar
pastelat în culori vii pe un fond prăpădit fără becuri
după dealul din
Poate-s doar umbrele care mă contabilizează.
În camera sufletului, destul de mică,
aveam puține lucruri, mai nimica.
Presimt că asta-i tot ce mai contează!
În camerele mari din
Am început ziua, cu rostul ucis!
Un timp curbat strâmb...
mă tăvălește prin jungla istoriei:
ba sunt călăul neînduplecat
ridicând securea ce se transformă în telecomandă,
ba sunt
N-am mai auzit nimic despre iubire.
Într-un depozit militar pentru poeți...
am găsit o reprezentare a vieții,
în origami din hârtii ordinare,
prevestind întoarcerea viitorului.
Părțile
CP