Poezie
Vernisaj cu titlul: autoportret
1 min lectură·
Mediu
Seceta și ploaia mă influențează,
printre mecanisme de tip cușcă cu ton,
în care dacă te sun,
am senzația că trăiesc mai bine.
Am redenumit statuile fericirii ridicate ție,
în:“Femei cu voci de piatră”
Prins în legenda unei vieți necunoscute,
am pirogravat țărmul de unde încep bucuriile;
chiar aici se sparg valurile iubirii!
Unii ies din galerie, uzi leoarcă.
Basorelieful închinat sărutului
l-am realizat într-o grevă a foamei,
declanșată de buze cu ciocolată uscată.
Uneori, un vârtej special îmi spulberă schițele
cu ultima ta privire.
Pentru portretul clipitului tău,
am inventat o hârtie paravânt.
Pe spatele ei sunt amintite...
toate apocalipsele din provincie.
Călătoriilor de la țară,
le-m făcut un „graffitii” pe lemnul șurii:
ciclo-drezina-vieții.
Din autoportretul singurătății mele semnat: Ariadna...
iese un fir,
pentru fiecare.
00836
0