Poezie
CV.
1 min lectură·
Mediu
Ha!? Pe față am zâmbete superioare,
am camere-ntregi ornate cu lacrimi,
sentimente abandonate de tinere,
apoi refăcute, vopsite,
coafate-n cosițe scumpe, pierdute de zâne.
Am păcălit cete de îngeri, cu unghiere străine,
din unghiile lor am făcut amulete fine.
Ha ha, studiază-mi zâmbetul, să ne privim!
Multe slugi mute în expediții secrete,
pentru o așchie mică din sabie de heruvim.
Am păstorit în taine lungi un seraf...
și i-am prins cântul dureros de slavă:
trei secunde - esența durerii-ntr-un țipăt!?
Dar eu l-am închis iute, pe-un usb-stick.
Am desfăcut racle cu moaște,
făurindu-mi steaua de vise din frunte!
Mi-am vândut chiar și o parte din suflet,
pentru o copie a cheii de la Poarta Raiului.
Ha ha ha! Eu râd și acum aproape-mpăcat,
eu sunt acel ins barosan, interesant,
cu organe bolnave de-același păcat,
transpirând prin pori doar vise absurde,
aș merita poate chiar și un psalm!
Eu nu voi putrezi în târzii, ca un sfânt apostat!
Asta-i o vreme pe jumătate-obosită,
suspină, nici n-o știu, are fața pocită!?
E-o risipă de materie ca să mori împăcat.
002156
0