Poezie
Nu. Nu știu ce parte din viață urmează
1 min lectură·
Mediu
Poate-s doar umbrele care mă contabilizează.
În camera sufletului, destul de mică,
aveam puține lucruri, mai nimica.
Presimt că asta-i tot ce mai contează!
În camerele mari din inimă
dedicate sentimentelor delicate,
abia acum am făcut curat.
Aici, era o colecție de gânduri rușinoase!
Dincolo, un insectar de idei inventate,
aproape vii, care încă mai urinau!
La geam era o gheretă cu tejgea:
consignația mea cu vise-mprumutate.
Am aruncat toate deșertăciunile,
am pus becuri, șters praful, perdele...
am stropit cu aghiasmă, am tămâiat;
acum toate sălile astea mari sunt goale.
În mine văd tot mai bine un om împăcat
și simt lumina și rostul creației...
A trecut un sfânt tăcut... și m-a înfiat.
Pentru el făcusem curat!?
O bucurie-nflorită ce m-a-ngenunchiat.
00823
0