Poezie
Despre un timp strangulat... al meu
1 min lectură·
Mediu
Am început ziua, cu rostul ucis!
Un timp curbat strâmb...
mă tăvălește prin jungla istoriei:
ba sunt călăul neînduplecat
ridicând securea ce se transformă în telecomandă,
ba sunt soldatul perfect aruncând napalm;
părul îmi crește brusc
și alerg cu o creanguță ascuțită,
după o pradă nenorocită;
un soi de cruciați mă păstoresc,
pentru crezul meu liber și creștin,
o altfel de inchiziție îmi rupe foile,
dintr-o biblie veche, ruginită.
Alerg printre plopii fără soț,
ca să mă odihnesc ca un cosaș,
sau ca un țăran, lângă carul cu boi,
după răscoala din 1907.
Sunt aruncat lângă o tastatură,
de unde vă scriu:
eu
m-am simțit mereu mai puternic,
mai îngăduitor,
mai bun,
mai mândru,
sau măcar cumva mai protejat,
deși întotdeauna...
sufletul
și o parte din trup
mi-au rămas de copil.
022.388
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cristian Pop
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 131
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 29
- Actualizat
Cum sa citezi
Cristian Pop. “Despre un timp strangulat... al meu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-pop/poezie/14064895/despre-un-timp-strangulat-al-meuComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
CP Nu mă pricep să fac comentarii, însă am învățat să pot mulțumi cu dragă inimă. Mulțumesc mult Răzvan, pentru prea frumoase cuvinte, lăsate aici mie, suvenir. Sunt bucuros că place poezioara mea, că există vibrații asemănătoare...
0
Sufletul și o parte din trup ți-au rămas de copil”, însă rațiunea a evoluat atrăgându-și maturitatea de partea ei, iar în poezii îți percep cealaltă parte a trupului, dezvoltată.