Poezie
Sunt o zală mică, într-un lanț lăcătuit
1 min lectură·
Mediu
Pământul
în mod voit omite să mă mai nască
șosetele
îmi ștrangulează glezna
mă copleșesc amintiri din altă viață cu
imagini fugitive despre o lume abătută
dar cineva
comandă o compresie de timp
printr-o beznă actualizată încerc
întoarcerea spre începuturi urcând
prin odăi cu uși în toți pereții
gulerul
mă irită făcându-mi alergii
sub pașii mei treptele se-nmulțesc la nesfârșit
o privire dilatată prinde ceva de dincolo
gânduri străine mă bârfesc furișându-se
după mormanele de moloz din suflet
nebunia frumoasă a vieții am mai spus-o
am introdus speranța în logică
doar atât
mânecile
le-am ridicat la strânsoarea cotului
am scos cravata și mi-am dezlegat șireturile
undeva printre inimă și minte
se varsă un sunet de corzi lungi
Pământul ăsta
e un pian imens
m-am trezit
rostogolindu-mă
la picioarele templului altei lumi
nu-mi amintesc nicio rugăciune
și nicio haină
nu mă mai strânge
.
001.027
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cristian Pop
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 143
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 34
- Actualizat
Cum sa citezi
Cristian Pop. “Sunt o zală mică, într-un lanț lăcătuit.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-pop/poezie/14064838/sunt-o-zala-mica-intr-un-lant-lacatuitComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.