Cristian Pop

Mulțumesc Dorin, de popas și cuvinte lăsate mie suvenir, bucuros de vibrații, afinități asemănătoare. După legalizarea celui de-al treilea act...
nu mai pot face nimic, pentru că e parte din viața mea.

Răzvan... ai așezat aici un comentariu care mai trebuie doar puțin aranjat, pentru a deveni un poem adevărat și frumos. Mulțumesc tare mult, cu suflet drag.

Posibil cum spuneți dumneavoastră domnule Eugen... dar eu văd altfel și nu-mi plac tiparele. Iartare! Cu multe gânduri bune Cristi. (Scuze pentru răspuns târziu... dar pe pagina mea nu se observă comentariile aduse)

Nu mă pricep să fac comentarii, însă am învățat să pot mulțumi cu dragă inimă. Mulțumesc mult Răzvan, pentru prea frumoase cuvinte, lăsate aici mie, suvenir. Sunt bucuros că place poezioara mea, că există vibrații asemănătoare...

\"Ieri când mergeam am văzut o păpădie galbenă ......
Acum mi se întâmplă doar drumul\"... Inspirat.Frumos.

Eu așa am simțit poezia ta și mi-a plăcut. Pastilele erau din trilogia Matrix (acțiunea și filozofia peliculei, reprezintă mai mult generația ta) una îti dăruia un virtual frumos, cealaltă te planta în realitate, aceasta din urmă nefiind altceva decât o luptă pentru a ieși din conexiunea unei matrici virtuale.... de fapt tu spuneai că o să spargi rama de care aminteam.... să ne spui și nouă cum o să faci asta. Citesc cu plăcere poeziile tale.

Poezia ta este ca o pânză abstractă, în care se întrepătrund planuri virtuale
în unghiuri, elemente și culori foarte diverse, intrepătrunderea lor dă senzația realului prin detaliile suprapuse care ar vrea să iasă din rama de altă nuanța, aceasta \"rutina virtuală\" e asortată cu elemente ce par cunoscute, umane dar blocate într-un vis, o pungă de timp... un METRIX... în care Katy cerșește dreptul de a alege între pastila albastră sau cea roșie.

Roberta e-o clarvăzătoare
în parlament și pe răzoare
oficială FIFA-observatoare
printre atâția deputați incerți
or fi ei vi dar se vad morți.