Te-am văzut în noaptea
prețurilor reduse,
în lenjeria ta cu gânduri levitante.
Seriozitățile mele erau grav alterate!
Te urmăream ascuns citind Cabala,
dar mintea afectată
Cu ochi bătrâni
îmi scormoneam trecutul...
iar depărtarea-l distorsiona,
ridicându-l ca pe-o țară străină,
cu turnuri și cupole părăsite,
în care lucrurile se faceau altfel!?
Un drăcușor
Actul 1 - Baia din univers
Poza mea atârna, undeva între boiler și duș,
având pe ea un număr nou de mobil.
Acolo unde se construiesc umbrele
în culori virusate și greu de
Zâmbeam ca un nebun
iar doctoru-mi explica traumatismul cranian.
Stam relaxat și legat în patul de la neuro;
zâmbeam cu gândul la ultimele unități de timp.
Fără abilități de
Ha!? Pe față am zâmbete superioare,
am camere-ntregi ornate cu lacrimi,
sentimente abandonate de tinere,
apoi refăcute, vopsite,
coafate-n cosițe scumpe, pierdute de zâne.
Am păcălit cete de
Nu vă pot ascunde, că eu sunt omul negru…
dar nu-i corect spus, că disprețuiesc totul.
Disprețul e-o formă de neînțelegere.
În răbdarea mea mă cam enerva... Luna!
Știu! O să-mi amintiți
De supărare...
m-am dat de trei ori peste cap,
mutându-mi traiul într-un broscoi bătrân,
cu picioare crăcănate, articulații umflate,
gura lungă, holbat, și cu multe dungi pe spate.
Nici o
N-am mai auzit nimic despre iubire.
Într-un depozit militar pentru poeți...
am găsit o reprezentare a vieții,
în origami din hârtii ordinare,
prevestind întoarcerea viitorului.
Părțile
Am invocat toate gândurile S.O.S.;
privind printre mâinile întinse spre cer,
îmi direcționez colacul gândurilor de salvare.
Cu un ochi o priveam jinduitor și dușmănos,
în timp ce se dezbrăca
Trăiam o-mpleticire a gândurilor.
Încercam o gestionare a mentalului,
separând imaginarul de problemele reale.
Minunile... niște vechi locatari ai sufletului,
rău platnici,
Seceta și ploaia mă influențează,
printre mecanisme de tip cușcă cu ton,
în care dacă te sun,
am senzația că trăiesc mai bine.
Am redenumit statuile fericirii ridicate ție,
în:“Femei
Am pierdut timpul, dintre două respirații.
Ușor dezbrăcată,
curba vieții intrase în regim de pensiune:
toate geamurile cu vedere spre mare
și ușile spre un demisol redus
Același răsărit plictisit...
o ploaie destinată tuturor,
aceeași apă de-nceput de lume,
cu binecuvântarea primului botez,
încărcat cu gând și cuvânt de sfințire!
Mă rog, să iubesc mai mult
Priveam decent codița ta-mpletită.
Feromonii mei cu caziere închipuite
conspirau cu transpirația fină din decolteul tău.
În față, bluza ți-era frumos umflată.
Am compus pilda singurei
Poate-s doar umbrele care mă contabilizează.
În camera sufletului, destul de mică,
aveam puține lucruri, mai nimica.
Presimt că asta-i tot ce mai contează!
În camerele mari din
zorile-s o beznă criptată
de țărâna planetei agățată
un psalm în capela cu orgă
apasă valuri rebele
ce încă se luptă să spargă
calculul negurii
printre oameni aleargă
timpul atacă-n
Omul complet e făcut din doi,
pentru o rezervă de iubire.
Angajat în lupta
cu mai puțin-omenescul,
dârdâiam de frică,
de lipsa puterii
unei iubiri cariate.
Tăcerile ni se certau cu ajutorul
Aici...
mi-am aruncat ancorele de timp,
pe cel mai tare pietriș,
printre cele mai frumoase piscuri;
un munte făcut pentru soare și stele!
Cu brațe de fier și priviri de răpitor
am mascat
Înainte de-a ști interviul după moarte,
revedeam amintiri din altă viață!
Eram un pinguin jumătate înghețat;
acoperit de furtuni de zăpadă
trăiam printre speranțe agățat.
Cu număr strict de
Zâmbeam ca un nebun
iar doctoru-mi explica traumatismul cranian.
Stam relaxat și legat în patul de la neuro;
zâmbeam cu gândul la ultimele unități de timp.
Fără abilități de
Este zborul meu de aclimatizare din vis.
Întind mâinile, pentru câștig de înălțime.
Cu comenzile-n profunzime și direcții inversate
m-am întors, într-un zbor pe spate.
Jos era
în față
mingi mari de scăieți și resturi vegetale uscate
oprite la marginea unui sat imaginar
pastelat în culori vii pe un fond prăpădit fără becuri
după dealul din
Ca să rămâi în toamna gândurilor mele,
mi-ai cântat la chitară câteva cântecele.
Am cântat cu tine: „melc melc codobelc”;
nu mai puteam să râd, știind că vei pleca...
Apoi am
nu știu unde m-am trezit
vin exact spre mine
cineva mă trage de mână doi pași
camere mici pe roți alergau în jur
toți se grăbesc s-ajungă undeva
case suprapuse cu pereți
CP