Poezie
Rătăcit pe drumurile lumii
1 min lectură·
Mediu
Am pierdut timpul, dintre două respirații.
Ușor dezbrăcată,
curba vieții intrase în regim de pensiune:
toate geamurile cu vedere spre mare
și ușile spre un demisol redus la-ntuneric.
Respectând itinerarul tinereții cu meniu la alegere,
am îmbrățișat excursia în lenjerie ieftină,
ce rula în regim de acvaplanare accelerată,
spre un derizoriu cu teren accidentat.
GPS-ul îmi dă detaliile, spre dormitorul ei.
Obosit de traseul înclinat,
am virat spre-o pantă sexy și tentantă.
După primul pahar,
am observat ascendentul
din zodia feciorului...
Am redus ofertele reciproc!
Minciunile aterizate pe gard
aveau toate extremitățile vopsite.
Unii au făcut pasarele,
peste traseele mai grele!?
Alții... rulează de nebuni pe contrasensul vieții.
Chiar și pe trotuar, neatent la hartă,
îmi mai prind bocancii-n câte-o groapă.
Mereu am impresia că ceva se repetă!?
Pe-o autobandă lumească cu faruri aprinse
oprește-o blondă grăbită, plină de bunăvoință:
„Ce stai? Urcă odată!” (cam înțepată)
„Pune-ți centura mea de siguranță!”
00796
0