Poezie

În noi

1 min lectură·25 februarie 2015

Mediu

Sigur exiști undeva!

Încă te-aștept construind vise.

Implicați în alte existențe posibile,

trăim în mici pușcării negre,

unde principala fericire a lumii…

este speranța.

Mă lupt cu dorințele,

pe holul îngust al minții,

într-o beznă luminată la capete.

O iscoadă a împrejurimilor

îmi aduce zilnic,

un vis înecat la țărm.

Cu iluziile asasinate,

viața-i o înaripată cu strigăte nocturne,

căreia i s-au ciuntit aripile,

eșuând pe-un mal al speranțelor absurde,

unde-o așteaptă: „Groparul-Balaurul-Timp”,

ticăind cronologia înmormântării...

tuturor lucrurilor.

Visele mele de la pământ la lună

sunt prinse de veșnicii nepătrunse;

trezvi de suflete fără cina de taină

pun rămășag pe cine-o să rămână,

stau la povești de tihnă nebună,

cu însuși groparul ceasului sfânt.

Visele se nasc cumva sub o lună plină,

sfârșind îngropate de vii, sub pământ.

00828

Cristian Pop. “În noi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-pop/poezie/14066271/in-noi

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.