Poezie
Dacul
1 min lectură·
Mediu
Oglinda trecutului s-a stratificat în timp,
în forme ale unui prezent ce ne prinde.
Transmiterea filozofiei milenare a dacilor,
impune respect, uimește și încântă.
Luptător dârz sau meșteșugar împătimit,
pasionat cântăreț sau poet desăvârșit,
vânător iscusit sau fierar neobosit în săbii...
ori un simplu truditor pe pământuri grele,
cu gura arsă de sete și pielea sângerândă,
și-a croit cale, spre visul înalt de-a trăi,
de-a clădi, de-ași face copii în bucurii...
neobosit în voința lui de-a supraviețui
și a lăsa înscrise urmele trecerii lui pe Pământ,
într-o istorie...
ce-i tăinuită cu știința trădării!
El așteaptă să-l descoperim, să ne-ntâlnim!
Împodobite cu speranțe de mai bine,
de frumos și de adevăr,
sunt năzuințele omenești dintotdeauna!
Simt o dureroasă și umilă fraternitate,
spun clar, sub o lacrimă curgând greu:
dacul este fratele meu!
00971
0