Poezie
Peste ape line
1 min lectură·
Mediu
Trăiesc sub o husă,
plutind ca un: ”Zeppelin fără treabă”.
Doar aripile-mi stau lipite,
pe o imensă bandă cu lipici!?
Chiar și așa...
încă mai pot da din picioare,
simulând zborul.
O parte din trup suferă,
îl înțeleg,
dar esența mea nu e acolo!?
Picioarele mi-au înțepenit,
lănțuite de pânza unei fiare iluminate.
Mai pot să-mi unduiesc ușor gâtul și capul,
ca-ntr-o manevră de planare la întâmplare.
O vreme am mișcat doar degetele picioarelor,
pe ritmuri cunoscute...
dar mi le-au retezat!
Eu, esența mea... nu era nici acolo!
Poate-am să mai fiu schingiuit sau decapitat,
însă eu
nu mai sunt demult pe-aici.
Sunt invitat de stăpân,
peste
apele lui line
să zbor,
fără
gând.
001121
0