Mă întrebam, dacă am fi față-n față, da, noi doi, ca doi iubiți
Am fi ca la un proces penal, cine pe cine a lezat, care e prejudiciul
Cine e victima, cine trebuie pedepsit, ne-am apleca unul în
Întotdeauna în septembrie reîncep să scriu
Mă întorc la foile albe așa cum se întorc păsările în țările calde
Cu altă voce, parcă în alt trup, slabită, însetată
Aș vrea să îngenunchez să beau apă
Nu am nimic mai de preț
Știi, la fel cum fac cerșetorii când arată că nu au bani
Mi-am întors și eu buzunarele pe dos și nu a căzut nimic
Pe asfalt doar inima mea zornăia cumplit, înfundat
Ca
Pavat cu vene prin care alunecam în lumea ta
Ca șarpele prin iarbă, rapid și fără să clipească
Dispăream în sângele tău, în acel loc mirific
Unde îngerii cântau la harpe și apa nu era apă
Era
Nimeni nu mă iubește ca tine, cu această credință
Inconștientă, nimeni nu se aruncă de pe clădiri ca tine în tot felul de fantezii
Nimeni nu face bungee jumping în sufletul meu, printre
Sunt lucruri pe care nu le spunem până la capăt, din lipsă de timp, din lipsă de curaj, din lipsă de noi înșine
Sunt lucruri care mor în noi de dimineața până seara și habar nu avem ce sunt și ce
Mi-am pus sandalele roșii și am ieșit prin București
Mărginită de marea de oameni din Piața Romană
Trecătorii se loveau de mine ca de un țărm plin de sevă
Am mers agale pe lângă boutiquri,
Am să merg lângă tine ca un copil rătăcit pe malul râului
Care știe din cărți că apa curgătoare duce la lumină
Chiar dacă ești calm sau zbuciumat am să alerg lângă tine
Chiar dacă încerci să
Pe care nu-l mai cunosc, ori de câte ori îl atingi se preschimbă-ntr-un râu
Învolburat, plin de vârtejuri, doar vocea-i înăbușită strigă după ajutor
Acest corp, acest corp, cu mâini, ochi și
De fiecare dată după prima zăpadă ies la joacă
Pagina e la fel mereu, fără cusur, eu la fel mereu, am 10 ani
Pot schimba lumea din două priviri, cuvintele tale
Se topesc în palma mea, așa că-i
Să scriu despre tine cum doar o singură dată s-ar fi putut scrie
Când ai fi citit primul rând să crezi că citești Biblia sau Cartea morților
Aș fi vrut să te strâng până când carnea ta intra într-a
În vara aceasta a fost invazia unor omizi cu totul neobișnuite, în grădină era ca toamna, pentru că toți copacii rămăseră fără frunze, m-am bucurat când a început migrația lor spre adăposturi, știu
Am avut un plan al fericirii, harta lui era pe spatele tău
În fiecare dimineață mergem tiptil pe șira spinării
Mă uitam în stânga și-n dreapta nimeni să nu mă recunoască
Și eu săpam, săpam,
Prima oară când i-am deschis ușa ținea palmele lipite, făcute căuș
Am crezut că ține ascuns un pui de vrabie căzut dintr-un cuib
Mi-a spus, adu-mi repede un vas cu capac să nu zboare și ceva
Să
Duce în spate un singur asfințit pentru singurul bărbat pe care l-a iubit
Fiecare femeie are un declin, o arsură pe spinare, un loc unde ploile nu mai cad
O singură tăcere și o singură moarte
Am ciocnit mai întâi paharele, apoi inimile
Una de alta până s-au brumat, au prins gheață
Apoi s-au făcut casante, le puteam fărâmița
Așa cum fărâmițam cojile de pâine porumbeilor din foile
Într-o zi ni se va spune la știri că suntem niște ființe celeste
Fine, luminoase, că ne ascundem uneori în specii ostile fără să vrem
Că de fapt pielea, părul, fața și întregul corp formează doar o
Copiii din noi ne-au părăsit demult
Sunt undeva departe
Și-au făcut deja o casă a lor
O lumea a lor, pe care nimeni nu o știe
Și dacă cineva într-o zi le-ar cere să spună unde sunt
Ei s-ar
Nimeni nu știe că porți pe sub cămașă o inimă de cristal
Care împrăștie tihnă și pace, nimeni nu știe că iubirea ta
Răzbate dintre vertebre seara când întunericul se lasă domol pe șira spinării
Am rămas cu un semn distinctiv, ștanțat în suflet, ca o cicatrice
Oamenii mă întreabă ce fel de vaccin am făcut, e destul de straniu
Aproape luminos, nu seamănă cu nimic, nu știu să le
Umbre ciudate se vor împrăștia pe pereți, ființe nemaivăzute
Vor ieși din noi să se adape, moarte de sete, de mii de ani
Delfinii vor sări prin noi, când la tine, când la mine, până când corpul
Nașterea - nu e venirea pe lumea, e un prilej
De luat aer în piept, de strigăt, mai ales
O nouă turnură, o schimbare neașteptată de simțuri
Sunt primul strat de foi volante căzut în viața
aș putea să spun că te iubesc atât de mult
încât din mine s-ar propaga o rază de lumină
poate trece prin pereți, prin sticlă
intra în pământ, în nisip
te găsește oriunde
vindecă orice boală,
Ar trebui să fie limbajul cu o treaptă mai sus
Când citești să stai cumva pe vârfuri ca un copil care nu ajunge la înghețată
Să nu știi de unde vine și unde se duce, dar să te bucuri
De curcubeie,