Poezie
Fără cuvinte
1 min lectură·
Mediu
Umbre ciudate se vor împrăștia pe pereți, ființe nemaivăzute
Vor ieși din noi să se adape, moarte de sete, de mii de ani
Delfinii vor sări prin noi, când la tine, când la mine, până când corpul tău
Îmi va opri toate razele de lumină, voi rămâne fără chip, fără umbră
Va răsări un fel de eclipsă, poate un fruct, un miez
Poate o pâine caldă, o inimă comestibilă, un pumn de galbeni
Săbiile vor rămâne suspendate în tavan, poate o stare ciudată
Tristețe sau moarte, mă va aduce la viață, urmele de pe pereți
Se vor întoarce în noi, obosite, plăpânde, rușinate, cu capetele plecate
Parcurile se vor umple de păsări, de oameni, de câini vagabonzi
O să fie forfotă, un fel de încăierare, pentru a gusta fărâmă de iubire
Izbucnită, aurora boreală, lumea necunoscută
024707
0
“Pereții” pot fi percepuți ca o recluziune, ca o obturare a panoramei libertății.