Poezie
Poem cu tine
1 min lectură·
Mediu
Prima oară când i-am deschis ușa ținea palmele lipite, făcute căuș
Am crezut că ține ascuns un pui de vrabie căzut dintr-un cuib
Mi-a spus, adu-mi repede un vas cu capac să nu zboare și ceva
Să badajam pasărea căzută din vis, alergam de colo, colo
Până când el și-a desfăcut mâinile încet, încet, vedeam ochii
Sticloși, mirați, care din cauza luminii se închideau fără să vrea
Mi-a spus, e pasărea căzută din visul nostru, să avem grijă de ea
E cea care m-a dus în țările calde, e cea care mi-a arătat unde stai
E cea care ne cânta când ne iubeam, e cea care ne trezea din beția
Trupurilor și ne spunea ca o mamă bună, gata la somn, nu vă
Terminați venele, dar nouă ne încolțeau vene zi de zi, și ochi
Și mâini, a doua zi eram alții și o luam de la capăt și pasărea
Continua să ne țină de cald, de foame, să zboare prin gândurile noastre
Până-ntr-o zi când și-a făcut cuib între noi, și-atunci am tăcut
De bucurie sau tristețe, de bucurie sau tristețe, nici azi nu ne dăm seama
041
0
Textul e de dragoste, are formulari frumoase insa e ratat din start din cauza expusa mai sus.