Curara

Dragostea, dulce otravă! Carmen, recunosc, titlul m-a trimis direct la dicționar, se leagă bine cu conținutul poemului.
Am remarcat încă de la prima citire, acest pasaj:

/dacă mi-aș aduna într-o zi cuvintele care-mi
trec prin cap de câte ori mă gândesc la tine
aș hrăni cu ele toți cerșetorii din București/

Voi vă „șlefuiți unul de altul visele”, corpurile care au aderența iubirii prolifice, viețile ca două cercuri tangențiale, ați renunțat la casa lumii cu miliarde de apartamente și v-ați construit „o cameră albă”, pe care ați împodobit-o cu ipostazele și fațetele dragostei, în care interacțiunile cu oamenii s-au rupt și v-ați legat cu fire luminoase doar voi.
O iubire exacerbată, atât de intensă încât produce „lumină”, și atât de sublimată încât „poate trece prin pereți, prin sticlă, intră în pământ, în nisip”.

Ana&Razvan, Mulțumesc pentru citire. La multi ani!

Carmen, trecând prin majoritatea textelor tale recente, am rămas pe această pagină, citind si recitind un pasaj: "dragostea e un extract din pielea mea
la răsărit de soare

deși niciunul din noi nu a vrut
dăm foc, pârjolim fără milă, furăm
unul din altul ce avem mai de preț"

M-ai răscolit. Mulțumesc :)