Bogdan Geana

la lăsatul întunericul mi s-a aprins aragazul din senin ca o tainămare rohanul continuă să trăiască numai că astăzi joacă pentru roș-albaștri, pentru clone, și îi trădează inamicului locul în care

am fost anunțat că mi se va retroceda un câmp cu lavandă. ABSURD nu am revendicat niciodată nimic, nu mi-a mai rămas nimeni pe lume teoretic poate doar dumnezeu, sau poate ăla din

Stimate domn Leonard Ancuța, de ieri ați inițiat un tir neliniştit împotriva acestui domeniu pe care activați şi asupra mea, în special. Activați este mult spus, fiind mai degrabă tolerat, nu

la mine era lira, la ea glasul și clapele, ea moise elvira, eu doar ardeam etapele nu tu un bună ziua, nimic despre-ai ei sâni cu scoica la ureche, de zile, săptămâni, îi recitam isprave făcute

„După cutremur”, de Haruki Murakami, este o antologie de șase nuvele (Un OZN aterizează în Kushiro, Peisaj cu fier de călcat, Toți copiii domnului dansează, Thailanda, Broscanul salvează Tokyo sau

moare vorba scrisă, se retrage mută la 02.40 noaptea în stația Colțea, iese din scenă în pași de balet tematic, și scântei roșii, în jur miroase a ziar umed - giulgiu pentru o bucată de telemea și

după cum era de așteptat, incizia comisiei anatomo-patologice de trei îngeri cu stea comunistă în dreptul transplantului adițional de inimă a devoalat toate bănuielile: produsul de export al

arată-mi-o pe a ta și eu o să-ți vorbesc despre a mea cu eleganță gnostică: se spune că există un dumnezeu al bețivilor, știu, mergi opt kilometri pe bicicletă și ții drumul drept când alții, ca

corpul meu atipic așteptase generația z pentru a-i ridica ceea ce eu, jumătate de secol, nu am putut, un templu. l-am mințit folosindu-mă de preceptele lansate de profesorul obertainer pe care le

facturile se recomandă a fi citite numai noaptea, în luciul lunii pe asfaltul ud. nu există happy-ending mai bun ca somnul, din perspectiva unei planete care se stinge numai în tura de

după rochița verde plisată tu ai fi putut fie să cânți iodlere, fie să distribui gratuit țigări slim mentolate la coloane. în ambele cazuri altădată aş fi rămas indiferent dar, vezi tu,

cum se numește ceea ce mi se întâmplă mie astăzi acum aici, mie-ție-nouă, pentru că e impropriu să îi zic ultima zi de vară când mâine s-a anunțat că winter is coming și nu iese la socoteală

în lumina dimineților, în rochie decoltată de bal cu panglică la gât vișinie, ca orice harnașament al meu din dotare și cu machiaj de seară spre noapte polară degustai prizonieratul de lux ca

bună seara, Lucreția, contra pârgului sânului tău mi-aș putea vedea de treabă cu prigorile, spre asfințit, când vacile se întorc în staul langa-talanga pe ștrase, cu ștrasuri în jurul

azi a trecut o doradă, azi a trecut un calcan, azi a trecut o roșioară, azi a trecut un fitofag, azi a trecut o știucă, azi a trecut un somn, azi a trecut o scrumbie, azi a trecut un

azi nu l-am mai auzit pe dumnezeu, am căzut curentul, s-au oprit electrocaznicele cu trei octave odată cu neliniștitorul glas al lui tom waits împrumutat unui aspirator gorenje și tot nu l-am mai