​Mahmur în lanul de secară, Vasile dă cu ochii de trei grații, către seară

ce fericit eram, păream c-o luasem langa

când m-am dezmeticit într-un boschet de-ambrozii lapidare

și datu-mi-a să văd trei legendare

de comuniste lepădându-și tanga

pentru a primeni de august 23

natura patriei, imensă devălmașă ,

cu jeturi sfredelind tăriile pietrei

ce-ar face mândră orișice pălmașă.

modernitate, te-aș hali dar n-am elanul

atât de simplu și pe-atât de necesar,

cum e la tot melteanul sfântul sărindar

să mă ridic, și să le tulbur planul,

uitând că mi-s mahmur îmi regăsesc avântul

și–atuncea se ridică-mpleticit Vasile

care, surprins ca de-o furtună din Antile,

e luat în plin de val și făcut una cu pământul.

și se simțea întors la tot ce-i veșnic,

Vasile, rupt din sânul lui Avraam,

privit de sus ca-n „L'homme qui aimait les femmes”

dat knockout realmente, knockout tehnic

de nimfele proletcultiste

nu una, două, ci chiar trei la număr

goale ca-n prima zi, și umăr lângă umăr,

deloc cu vino-ncoa însă comsomoliste.

departe-n crâng, în fumul de grătare,

partidul comunist își cântă toropeala

urcând spre ceruri Internaționala

și decretând deschis la desfătare.

cu un mandat nescris prin patul de un verde crud

trei amazoane se alintă versatile

exploatându-l fără milă pe Vasile

defunct de beat și iată, mort în rut.

ce fericit eram, păream c-o luasem langa,

gândea cu ochii-n cer acum Vasile,

golit de sevă și slăbit trei kile

de trei tovarășe ce-și adunau de prin coclauri tanga,

marcând astfel Gustaru-n fierbințeală

printr-un eroic gest de dragoste frățească,

nu prin străini, ci în câmpia românească,

iubim în grup pentru o pace planetară.