​primul manifest al bucolismului etilic sau al etilismul bucolic, vă rog să mă credeți că nu mai știu nici eu

beau mai mult decat puțin...

nu mă limitez la vin

beau orice e de băut

de când maica m-a făcut.

nu sunt pretențios și nu-s nici snob,

bag în mine fără număr,

la cinci ani mi-am scris c-un ciob

„beau bine și apăsat”, pe umăr,

după care-am ținut pasul,

bicepsul mi s-a dublat,

mi-am schimbat eu adidasul

dar năravul l-am păstrat.

beau în mâini sau la varice,

beau șezut sau într-o labă,

beau sub ploaia de alice,

beau și-atunci când sunt cu grabă,

beau cu tine, beau cu zile,

beau cu fetele morgane,

nu beau cu cel ce ia pastile

și cu donatorul de organe

importantă nu-i poziția

câtă vreme ai ambiția

să bifezi tot ce e GIS:

Făurei, Taskent, Paris

lumea, știu, nu e perfectă,

urbanul, ce catastrofă...

așa-i că-ați plecat pe fentă

crezând că-s bețiv cu stofă?

faza e că doar natura

mă îndeamnă la catarsis

prin urmare și-n concluzie,

precum Marcu din Atlantis,

periodic mi se uscă

tenul meu capricios,

iar uleiul meu de gâscă

cere-un antidot vârtos

și-atunci beau la firul ierbii

cu cosași și alte taine,

leg frăție cu toți viermii,

- nu ne fac pe noi trei haine -

evident, și cu Vasile,

apărut inopinant,

nu-mi cad tresele fragile

când poștim un vin spumant

mă interesează totul

și-mi ține atenția trează

cartografiez tot locul

după tot ce fermentează

fiindcă mai presus de toate

nu e litrul de alcool,

ci pelticul Sănătate!

vechi, mereu în alt decor,

unde verdele e verde,

și-n chilia de chirpici,

te încarci noaptea de vede

în aromă de... urzici.

nu ratez o sărbătoare

de la șes până la munți,

cânt un carmen saeculare

doar unde-i pustiu sau mulți,

minima condițiune

e sa fie doar la țară,

unde orice narațiune

mai plăcut se desfășoară,

și să fie-organizată

de edili, de primărie,

primarul să aib-o fată

însă mai presus chelie

și s-aducă și tarafuri,

cântăreți bisericești,

vinul sfânt lângă anafuri

să te facă să trăiești

vasile e o constantă

n-are rost să o mai spun

el trăiește viața-n pantă,

pentru el atunci e-acum

nu e bâlci ca să lipsească

vasile, jalon ubicuu,

așa cum inima nu doare,

eventual doar un ventricul.

iar acestea fiind zise

mă retrag să nu pierd rata

în trei ore se dă startul

Zilelor Comunei Blegești

și aș vrea, cum e-obiceiul

să efectuez o recunoaștere,

unde-i pârâul, unde-i pădurea,

unde e cuibul de maștere.