primul manifest al bucolismului etilic sau al etilismul bucolic, vă rog să mă credeți că nu mai știu nici eu
Bogdan Geană aka ADDA (autor devenit deja anonim)
beau mai mult decat puțin...
nu mă limitez la vin
beau orice e de băut
de când maica m-a făcut.
nu sunt pretențios și nu-s nici snob,
bag în mine fără număr,
la cinci ani mi-am scris c-un ciob
„beau bine și apăsat”, pe umăr,
după care-am ținut pasul,
bicepsul mi s-a dublat,
mi-am schimbat eu adidasul
dar năravul l-am păstrat.
beau în mâini sau la varice,
beau șezut sau într-o labă,
beau sub ploaia de alice,
beau și-atunci când sunt cu grabă,
beau cu tine, beau cu zile,
beau cu fetele morgane,
nu beau cu cel ce ia pastile
și cu donatorul de organe
importantă nu-i poziția
câtă vreme ai ambiția
să bifezi tot ce e GIS:
Făurei, Taskent, Paris
lumea, știu, nu e perfectă,
urbanul, ce catastrofă...
așa-i că-ați plecat pe fentă
crezând că-s bețiv cu stofă?
faza e că doar natura
mă îndeamnă la catarsis
prin urmare și-n concluzie,
precum Marcu din Atlantis,
periodic mi se uscă
tenul meu capricios,
iar uleiul meu de gâscă
cere-un antidot vârtos
și-atunci beau la firul ierbii
cu cosași și alte taine,
leg frăție cu toți viermii,
- nu ne fac pe noi trei haine -
evident, și cu Vasile,
apărut inopinant,
nu-mi cad tresele fragile
când poștim un vin spumant
mă interesează totul
și-mi ține atenția trează
cartografiez tot locul
după tot ce fermentează
fiindcă mai presus de toate
nu e litrul de alcool,
ci pelticul Sănătate!
vechi, mereu în alt decor,
unde verdele e verde,
și-n chilia de chirpici,
te încarci noaptea de vede
în aromă de... urzici.
nu ratez o sărbătoare
de la șes până la munți,
cânt un carmen saeculare
doar unde-i pustiu sau mulți,
minima condițiune
e sa fie doar la țară,
unde orice narațiune
mai plăcut se desfășoară,
și să fie-organizată
de edili, de primărie,
primarul să aib-o fată
însă mai presus chelie
și s-aducă și tarafuri,
cântăreți bisericești,
vinul sfânt lângă anafuri
să te facă să trăiești
vasile e o constantă
n-are rost să o mai spun
el trăiește viața-n pantă,
pentru el atunci e-acum
nu e bâlci ca să lipsească
vasile, jalon ubicuu,
așa cum inima nu doare,
eventual doar un ventricul.
iar acestea fiind zise
mă retrag să nu pierd rata
în trei ore se dă startul
Zilelor Comunei Blegești
și aș vrea, cum e-obiceiul
să efectuez o recunoaștere,
unde-i pârâul, unde-i pădurea,
unde e cuibul de maștere.
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Bogdan Geana
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 396
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 88
- Actualizat
Cum sa citezi
Bogdan Geana. “primul manifest al bucolismului etilic sau al etilismul bucolic, vă rog să mă credeți că nu mai știu nici eu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/bogdan-geana/poezie/14189893/primul-manifest-al-bucolismului-etilic-sau-al-etilismul-bucolic-va-rog-sa-ma-credeti-ca-nu-mai-stiu-nici-euComentarii (17)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ȘÎmi plânge vinul din pahar
pe melodii cu vers posac,
mă arde vinul în stomac,
pe melodii cu dor și haz,
mă unge vinul pe grumaz.
când traiu-n cântec este greu,
îmi toarnă vinul Dumnezeu,
când te doresc, fără ocol,
îmi toarnă vinul dracul gol.
pe melodii cu ritmuri noi,
ajungem, împreună, goi,
când n-am în casă musafiri,
îmi curge vinu-n amintiri.
pe melodii cu ritmuri vechi,
mi-ajung trei sfaturi la urechi,
să bei, să cânți, să te distrezi,
că viața-i scurtă. nu mă crezi?
pe melodii de la nuntiri,
mă cheamă vinul de te miri,
pe repertoriul funerar,
îmi plânge vinul din pahar.
RMcântând în dungă, do-mi-sol,
ne mai rămâne, ultim mal,
holbarea în butoiul gol.
:-)
rc-m
RMTrebuie însă să clarific câteva detalii:
-Sunt ultima făptură care și-ar permite stâlcirea intenționată a numelui cuiva. Știți bine cât sunt de sensibil în privința propriului meu nume.
-Dacă veți citi înapoi la toate instanțele în care v-am pomenit numele, veți observa că în pofida faptului că am fost chiar suspicios că v-aș fi greșit numele pe care la început l-am crezut GEANĂ, după ce însă m-am asigurat verificându-vă pagina de autor, că este scris GEANA, l-am folosit așa, întocmai datorită respectului pe care vi-l port.
-Sunt surprins și dezamăgit că am făcut această greșeală prin care am postat GEOANA, un nume care clar, nu vă aparține și pe care chiar acum când l-am scris, l-am scris întâi greșit, pentru că nu cunosc pe nimeni cu acest nume. Am făcut o geșeală regretabilă într-adevăr, însă una pură de tipar, fără absolut nici o intenție de denigrare, reavoință, jignire, sau -la fel de gravă- în ”glumă”.
-Rămân însă oarecum surprins și trist, că după toată istoria de sincer respect în conduita vis-a-vis de persoana Dumneavoastră, aflu în tonul Domniei Voastre o undă de asprime pe care având în vedere cele de mai sus, nu cred s-o fi meritat.
Fiți liniștit, ați fost pe înțelesul tuturor, chiar și al meu, chiar dacă explicația și rugămintea ar fi fost îndeajunse și pe un ton poate doar un pic mai prietenesc.
Nu regret însă să vă fi cunoscut o parte a istoriei familiale, pe care aveți dreptul absolut să o purtați cu mândria unei coroane.
rc-m
RMAcesta este motivul pentru care am observat în subtitlul bucolicei D-voastră, că de fapt ați scris ”Bogdan Geană aka ADDA...” numai după ce mi-ați atras atenția, chiar dacă am zâmbit RE-citind-o de câteva ori, înainte de a comenta.
Cu respect,
rc-m
Șbeau în mâini sau la varice,
beau șezut sau într-o labă,
beau sub ploaia de alice,
beau și-atunci când sunt cu grabă,
beau cu tine, beau cu zile,
beau cu fetele morgane,
nu beau cu cel ce ia pastile
și cu donatorul de organe
RMÎntr-adevăr, schimbul de idei și istorii sfinte celor care le trăiesc, a meritat această întâlnire cu doi astrologici (sper c-am înțeles corect) berbeci.
Vă introduc acum unui secret duios mie: fiind Gemeni, port în mine o dualitate paradoxală. Protagonistul principal este în această instanță, Romulus (Câmpan-Maramureșanu), căruia i-a fost conferit (în mod irevocabil Domnule Caragea!) titlul (haha, binemeritat :-)) de Maestru, ălalalt însă (nu suntem într-o relație simbiotică întotdeauna plăcută), fiind Luculus, responsabil doar cu mâncatul, băutul, fumatul de pipă, etc.
V-aș ruga deci să-l iertați cu compasiune pe frate-miu geamăn, pentru derapajul etilic și atitudinea aferent hulpavă, încerc să-l educ, cu rezultate(le) vizibile.
Am remarcat (eu, RC-M) același pasaj elevat de maestrul Caragea din poezia maestrului Geană.
Închei cu două versuri care-au început să se cânte scriind toate acestea, cu dor în al meu suflet, din pana Marelui Maestru Nichita Stănescu:
”Și-am zis verde de albastru,
mă doare un cal măiastru,”
Să ne fie numai de drag și de bine.
rc-m
RMV-ați împachetat frumos de altfel conținutul, de aceea tot mai sper că v-am înțeles teribil de greșit.
Aștept cu nerăbdare sinceră, confirmarea(?) d-voastră, ca să încep a-mi scrie pledoaria de iertare.
rc-m
RMCu respect și mulțam frumos,
rc-m
Ș
SS
BG
LNAm apreciat mai ales ideea că doar în mediul rural se desfășoară narațiunea adevărată.
Finalul este superb, amar, de nepuțință și sfidare.
rc-m