Bogdan Geana

Impecabil, aș spune, continuând ideea Ottiliei că pare umbra unei icoane biuzantine pe pământ. Ce e frumos, place și.... rădăcinilor. Și nu e paradontoză, ci o reacție târzie la miciurinism.
Anna, te implor fă ceva să am poemele tale pentru Radio, pentru că și textul trimis ultima oară îmi apare tot în format txt. Selectează mp3 la înregistrare, s-ar putea să ai selectat txt-ul. Iar textul ăsta este de urcat imediat pe Radio. Mulțumesc.

George, e o reminiscență parnasiană în poemul tău, evident, altă cheie decât la Doru dar... Dumnezeule, câtă diversitate pe alizeul acestui site și Radio. O bijuterie care parcă îmi lasă mie favorul de a adăuga incandațiile. Sau refrenul de „nursery rhime”. Te rog, te implor, știi ce urmează!

Superb poemul cu vaca, din pacate nu merge audiopoemul trimis. Incearca sa reconstitui ce ai facut diferit aici fata de „cornet”, probabil la salvare, pentru ca ceea ce a parvenit la mine e o varianta txt... neutilizabilă. Nu e singurul „accident”, dar poate mă poți ajuta să îi dau de cap.

În altă ordine de idei, dacă sunteți de acord, tu și George, trimiteți-le pe amândouă și vă fac un montaj unic. Sau nu, dar să îmi trimită și George replica lui.

Vă mulțumesc amândurora.

Mi-am permis să ți-o citesc eu, la Radio. De astăzi e în airplay. Doru, aștept chestii citite de tine.

Îți jur că până la ultimul vers mă întrebam de ce nu e aprobată. După care „analul” m-a trezit la realitate. E dicteu automat, de acord cu tine, dar să o simțim totuși și noi :)

Lidia, pe foarte scurt, că sunt troienit sub montaje: kabuki. Asta am simțit, asta am împărtășit. Vorba lui Camil Petrescu: câtă luciditate, atâta durere.

Este deja pe Radio Agonia, mulțumesc mult pentru vocea trimisă. Astăzi și mâine după ora 20.00, pentru că noul program, pentru cine nu știe, oferă sâmbăta și duminica minute de la 10.00 la 20.00 majoritar celor din atelier.

Anna, te rog retrimite înregistrarea pentru radio, pentru că ce mi-ai trimis mi se descarcă în format txt și nu poate fi ascultat. Salveaza-l mp3. Mulțumesc.

Dragă Sorin, așa este, ai dreptate, da, „sait” e forma fonetică a lui site și nimic mai mult. Precum „haus” în loc de house și „maus” în loc de mouse. Despre DOOM numai de bine, însă să scriem sit la cel arheologic dar și la cel web, mi se pare cam mult. Știam un banc după un caz real cu academicieni, dar îl rezerv pentru mai târziu. Și cu toate acestea, nu prea înțeleg rostul postării tale, acum și aici. Pentru mine, Ottilia este mai mult decât unul dintre editori, ea este omul care se implică, poeta, colega și doamna prin excelență. Demersurile ei sunt justificate de același impas pe care îl simțim și o parte din noi, ceilalți. Profităm de instrumentele acestui domeniu, sau îl conservăm ca pe un „sit” filologic. Apreciez postarea ta. Da, măcar ai auzit de DOOM (adică știi să cauți) și de copy-paste. Se poartă mai nou prin facultăți să fii apreciat de dascăli dacă știi cel puțin unde să cauți. Adică tu te-ai califica pentru că în speța asta te duci la DOOM și nu la Sanda Marin. Dar nu apreciez că te-ai pus de-a curmezișul într-o situație care te privea și pe tine. Fără intenția de a te trimite la pădure, tu nu vezi pădurea din cauza copacilor. În rest, probabil că Ottilia apreciază că te-ai implicat. :)

Marian, te rog mai trimite-mi o dată Șoaptă pe noptieră. Mulțumesc.

De astăzi și la Radio Agonia!

Nu, eu sunt un hater care l-am spart, l-am clonat și acum îl manipulez remote din Dragomirești Vale, de pe un scaun de plastic cu trei picioare. Altă întrebare?

Marian, acum că piesa cu același titlu e deja în programul de la Radio Agonia (Hyde Park, votată de ascultătorii noștri) și în curând va fi Powerplayul zilei (din ora în oră), a venit rândul meu să te felicit. Cu mâna pe inimă îți voi spune că este, ca versuri, peste multe piese care se cred „grele”. Nu pot decât să te rog să mai îmi trimiți piese pe versurile tale. Hyde Park funcționează. Deci, peste o oră, „Dor orbitor” Powerplayul zilei până mâine seara.

Dragă Sorin, mulțumesc și felicitări. Ambele tale poeme sunt de acum în heavy rotation pe Radio Agonia. Te aștept și cu alte poeme!

Salut Sorin, poemul tău e superb însă ți-aș face un mare deserviciu dacă aș monta v arianta trimisă de tine pentru că se aude foarte prost. Așa că te rog trimite-mi o variantă fără ecou, pentru că microfonul a surprins toate acutele și este greu de înțeles ce spui. Aștept. Mersi mult.

Aveți un unic regionalism, folosit bineînțeles cu intenție într-un text cu călcâie, baie, ghețuş şi abis. Lipseşte însă eclerul şi pas de deux pentru a garanta succesul acestui pastel gângav. Dar nimic nu întrece imaginea: pe jos e ghețuş. Ceva logic pe de altă parte, pentru a căuta de acum ghețuşul pe sus. Adevărul e că vă puteți permite să încheiați interacțiunea cu mine, în favoarea celorlalți doritori....

Ce înseamnă "sloată"? Nu că dacă ați fi scris "zloată" această chermeză de vorbe devălmaşe ar fi căpătat vreun sens...

Nu e niciodată rău să vă raportați la cei recunoscuți, cu vechime şi expertiză. Asta nu v-o poate lua nimeni niciodată.

Domnule Dițu, nu am rămas cu nimic după această lectură. De fapt, am rămas, cu regretul că am pierdut timpul citind exerciții cu pretext de realism socialist cu reverberații din Fetița cu chibrituri, Fantoma de la operă și o poftă teribilă de savarină. Eclerul nu mi-a plăcut niciodată. Poate nu ar fi rău să greșiți literele din fiecare cuvânt, pentru personificare, să vedem ce iese. Nu poate fi ceva cu mult mai rău decât ce ați scris aici.

Îți mulțumesc dragă George, pentru candoarea acestei păreri şi pentru viziunea duală apolinic/dionisiacă care, ți-am recunoscut astăzi, mie mi-a lipsit cu desăvârşire. Revin aşadar la dilema cea dintâi: cum ştie un soldat că tabăra lui a câştigat războiul? Cu recunoştință, un soldat cu procese de conştiință, epigon de-al lui Bologa.