BGBogdan Geana
Verificat@bogdan-geana
Bucuresti
Nimic mai simplu. Născut la Bucureşti, absolvent de liceu industrial cu diplomă de electrician de întreținere, alte diplome culese prin Ungaria, în litere şi limbi străine, un job la privat şi o eternitate la stat, la costum şi cravată. Printre ele, interludii în diplomația culturală.
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Colecțiile lui Bogdan Geana
Cronologie
Îți mulțumesc dragă George, pentru candoarea acestei păreri şi pentru viziunea duală apolinic/dionisiacă care, ți-am recunoscut astăzi, mie mi-a lipsit cu desăvârşire. Revin aşadar la dilema cea dintâi: cum ştie un soldat că tabăra lui a câştigat războiul? Cu recunoştință, un soldat cu procese de conştiință, epigon de-al lui Bologa.
Pe textul:
„erou kamikadze cu șosete în sandale" de Bogdan Geana
Recomandat0 suflu
ContextStimată doamnă, avem rugămintea să nu ne mai trimiteți spre aprobare textul „pe frecvență cu tristețea lui Dumnezeu”, cel puțin în forma sub care l-am refuzat și l-am șters. Este un text cu trimiteri antisemite, care la noi nu au ce căuta.
Altfel ce altceva se poate spune despre acest citat?
„ura în iudei produce germeni insalubri”
Altfel ce altceva se poate spune despre acest citat?
„ura în iudei produce germeni insalubri”
Pe textul:
„meditând la dinamismul iubirii" de FLOARE PETROV
De îmbunătățit0 suflu
ContextMinunat Alex. Ce mi se pare foarte interesant la scriitura ta este ca ştiu de la bun început ce să caut, pentru că stilul tău are o marcă, fiecare text al tău încuibează în ADN-ul lui o poveste, un scenariu pe care uneori eşti foarte generos şi îl oferi, spre continuare, cadou. Ca aici. Minunat ca perechile afective să se construiască pe baza unui dosar personalizat de termeni, recunoscuti de ambii "actanti". La "iubire" să îi spunem "timp". Aveŧi puțin timp?
Pe textul:
„O poveste de împrumut" de Alexandru Manta
Recomandat0 suflu1
ContextLidia, le-am primit, dar avem un bug în site. Cu alte cuvinte, mi le salvează automat într-un format cu care nu pot lucra. Așadar, dacă ești atât de drăguță, mai fa-le odată în mp3 și trimite-mi-le pe mail, ca și pe celelalte de mai demult, metoda clasica. Pare cel mai sigur așa. La fel și pentru Ottilia. O să restabilim problema dar probabil va mai dura. Mulțumesc mult.
Pe textul:
„desprindere" de Lidia Muraru
Recomandat0 suflu
ContextFelicitări, o mare bucurie ce am citit. Continuați important este să nu vă lăsați cenzurat de realitate, dacă puteți exagera, frizând utopia, făceți-o, după mine asta lipsește de aici și în general din literatura noastră actuală, umorul natural, sănătos sau disproporționat. La noi toți vor să scrie BINE să rupă gura târgului. Dacă s-ar naște acum Creangă l-am desființa pentru că nu folosește academic limba română. Am încredere în ce puteți face mai departe. Oricum faza cu dulăpiorul din Dacia 1100 am retrăit-o ca pe vremuri. Aștept și alte șarje sănătoase.
Pe textul:
„Românul s-a născut (și) meseriaș" de Rodean Stefan-Cornel
Recomandat0 suflu1
ContextSigur, în peisaj contemporan pare poate desuetă dar e ceva aici care mie îmi dă o stare de bine şi reclamă o anumită legitimare. De pastelist. Mi-aş dori să fiu măcar câteva clipe acolo. Ăsta e meritul textului tău. În rest, nu e impecabil dar te sfătuiesc să te joci cu scriitura ta.
Pe textul:
„Îmbrățișarea iernii" de lorena bujor
0 suflu1
ContextMaria, Doru, uite cum facem. Aștept leapșa de la Claudiu. Imediat după Claudiu, chiar m-aș bucura să vină rândul Mariei, asta ca un apel să ne abținem puțin până când scrie Maria. Desigur, dacă textul ei e gata îl urcăm imediat, chiar înaintea lui Claudiu. Dacă sunteți de acord facem o colecție în care strângem toate textele pe tema asta. Și acum revin iar la Maria: care temă, care subiecte bune crezi tu că s-au epuizat? Fii serioasă. Aici e talentul și imaginația noastră versus ceva ce aparent ar trebui să nu aibă nicio legătură. Deci, te rog, du-te la antipozi. Numai îndrăzneala noastră poate lega rinichii de râme, de mozart, de locuitorii de la Svalbard și de podeaua teatrului. Dacă Doru e de acord, noi doi vom aștepta puțin fie pe Claudiu, fie pe Maria, după care lista poate continua. Haide liberare!
Pe textul:
„Despre butoaie" de Doru Mihail
Recomandat0 suflu
ContextGabriela, e un poem foarte bine cumpănit, pentru asta jos pălăria, chiar dacă nu empatizez cu astfel de texte. Ceea ce trebuie să remarc însă este profesionistul din spatele unui astfel de text. Trebuie să știi cum să drămuiești sentimentalul, altfel cade în ridicol. Felicitări! Cât despre AI, nu te speria, a fost indusă o paranoia pe teme de AI, ne va lua puțin timp până să ne lecuim. Iar Alina s-a trezit vorbind de frânghie în casa spânzuratului.
Pe textul:
„Dor" de Gabriela Elamawy
+1 suflu1
ContextEratã: "însele interacțiunile dintre noi." Şi tot nu mă las de multitasking.
Pe textul:
„vis" de Ottilia Ardeleanu
Recomandat0 suflu
ContextDragă Adrian, cred ca sunt în asentimentul tuturor de aici ca esti un mare câştig pentru noi cu scriitura ta distincta si rafinată. Cu toate astea am remarcat în ultimele două zile cateva comentarii usor acuzatoare si prea putin argumentate la doua dintre colegele noastre: Ottilia si Maria. Eu personal, si nu in calitate de editor, ci de om, nu agreez asa ceva. Cred ca dintr-un motiv sau altul ai cam exagerat. Nu e cazul sa îmi răspunzi şi mai ales să îți ceri scuze, de 3 luni sunt expert în zile proaste. . M-aş bucura însă enorm să mergem mai departe, ca până acum, pentru că ne e bine împreună.
Pe textul:
„Ultimii soldați" de Adrian A. Agheorghesei
Recomandat0 suflu
ContextNe explici şi nouă acum, după ani grei în care minți luminate nu l-au putut rumega pe Bunuel că la baza "Câinelui andaluz" e o escrocherie care mulge tenebrele din fiecare dintre noi? Sau dece procentul de vegetarieni care intra şi cumpără dintr-o măcelărie este neglijabil. Is beauty in the eye of the beholder, yes or no? Sau e felul tău de a ne transmite că în curând vei lansa varianta ta la "Istoria artelor", pentru că, după mine, comentariul tău este gratuit, tendențios şi neavenit?
Pe textul:
„vis" de Ottilia Ardeleanu
Recomandat0 suflu
ContextCe frumos o spui tu, Ottilia că noi toți nu suntem decât o imensă şi infinită energie universală, iar noi, ca individualități suntem animați de însuşi interacțiunile dintre noi. Dar ce se întâmplă cu absența acestora? Să fie acel "mi se cuvine"? Să fie vorba despre dăruirea fiecăruia ca pe vremuri chenzina? Visul devine marele mijlocitor şi în acelaşi timp şi marele suplinitor al regretelor de peste zi.
Pe textul:
„vis" de Ottilia Ardeleanu
Recomandat0 suflu2
Contextnu, nici vorbă. Dar e bine să știm că de fiecare dată când corectăm un text se pierde orice calificativ primit. Mulțumesc că mi-ai atras atenția. E chiar păcat de un text atât de fain.
Pe textul:
„Orașul fără gară" de Alexandru Manta
Recomandat0 suflu
ContextFelicitări Alexandru, o plăcere. Acel nimeni fără negație aferentă mi-a ridicat însă câteva întrebări. Și mai e ceva. Spui povești atât de frumoase, care au toate calitățile de a deveni urban legends, și totuși, în vocabular, ții morțiș să scrii cât mai elegant și spilcuit. Desigur, am citit și eu false tratate, problema e că ele te obligă să nu le iei în serios. Ori tu scrii despre lucruri serioase. Și atunci te întreb de ce nu le creionezi mai colocvial, mai hâtru, mai relaxat puțin, ceea ce poate aduce firesc, după sine, o tușă de suprarealism? Tu decizi, textul ăsta este haios și dacă îl și citești cu falsă seriozitate, e de Radio, așa că îl aștept, fie ce-o fi.
Pe textul:
„Orașul fără gară" de Alexandru Manta
Recomandat0 suflu1
ContextNu știu cum, dar ceea ce ai scris are ceva cu absolutul descris de mine, probabil în paralel cu tine. Aici e vorba de asumare, de o anumită conștiență pe care nu o avem, ne-au crescut prost filmele americane. De unde știm că se termină războiul - bine, războaiele nu se termină niciodată, bătrânul Leonard (Cohen) o știa prea bine - câtă vreme am rupt orice contact cu realitatea. Soldații aruncă automatul și bazooka și, deși răniți, pleacă osteniți spre casă. De unde certitudinea, de unde absolutul? Cine o inventează pe Romica Jurcă, într-o lume în care ea nu există? Noroc cu pisica lui Schrodinger. nici măcar război nu e, asociem zogomotele și tensiunea cu sângele la cap, când viața e atât de simplă. Nu se poate să spui „ cum le-ar fi stat lor în gura mare și-n curul gol?” fără a înțelege că nu vom fi niciodată singuri și că ultimii sunt doar consecința plictiselii de a mai ține evidențe.
Pe textul:
„Ultimii soldați" de Adrian A. Agheorghesei
Recomandat+1 suflu
ContextFoarte misto parabola, incat m-am simtit obligat sa duc mai departe lepaşa de la tine si de la Claudiu. Si uite asa am ajins sa scriem ode dedicate sub ochii observatorilor perplecşi unor "detalii" care ne compun: rinichi, râme, Amadeus. Rock me Amadeus. The truth is in details.
Pe textul:
„Despre Mozart " de Doru Mihail
Recomandat0 suflu1
ContextJolanda, ai scris un text care confirmă ascensiunea ta. Am o singura sugestie: sa renunti la acel "dar". Poti sa nu inlocuiesti cu nimic, se intelege ce vrei sa spui sau sa o reformulezi "purtand insa" si fara "in ea". Eu prefer renutarea pur si simplu. Nu trebuie sa o modifici, doar sa te gandesti daca renuntand la cuvintele de legatura textul tău câştigā sau nu în lirism.
Pe textul:
„Sub pielea timpului" de Jolanda D.
0 suflu
ContextAlina, mai rar o incantație atât de bazată, antropologic ancorată în unica anamneză de care dispunem. Nici nu mă miră că Doru a percutat, Doru, autorul "horei de mai dute-n". Suntem norocoşi ca te avem aici. Te rog citeste-o, faci liniste, apesi butonul REC din dreapta si ne-o trimit mi, tinandu-i astfel de urat poemului apotropaic al lui Doru. Felicitari!
Pe textul:
„Invizibilă " de Alina Florica Stasiuc
Recomandat0 suflu1
ContextNesfârşire de suflet, am citit un text care a umplut toate spațiile vitale, şi când sa dea pe afară a invadat şi alte spații conexe gândite pentru situații de urgență. Textul tău mă face să mă gândesc că uneori, pentru situații dramatice ar trebui să beneficiem de prelungiri. Fragmentele acelea de oameni şi locuri, musafiri nepoftiți ar trebui să îşi ceară scuze şi să iasă pe uşa din spate, cu capul plecat. Nici nu îmi pasă cum îl cheamă pe ăsta, iar dacă se prăvăleşte, să fie sănătos. Chiar nu am chef să mă mai simt vinovat şi pentru asta. Nu cer lunile înapoi, toate sunt în ordine aşa cum sunt, poate şi datorită textului tău care le ține în banca lor.
Hai citeşte-l tu, te implor!
Hai citeşte-l tu, te implor!
Pe textul:
„când lucy a căzut " de emilian valeriu pal
Recomandat0 suflu
Context