Poezie
Geometria absenței
1 min lectură·
Mediu
Lumina se sprijină pe masă ca un obiect greu
pe care nimeni nu-l mai mută de acolo.
Se face seară dintr-odată,
fără trecere, fără avertisment,
ca și cum cineva ar fi tras o pânză neagră
peste singurul ochi care mă mai privea.
Aici, în interior, lucrurile nu mai au nume.
Scaunul e doar o prelungire a oboselii mele,
peretele e locul unde se termină aerul,
iar eu sunt doar această respirație aspră
care se aude prea tare în camera goală.
Mă doare această mecanică inutilă a corpului,
faptul că inima continuă să bată în gol,
ca o pompă uitată pornită într-o casă părăsită,
măcinând aceleași secunde, aceeași tăcere,
fără să lase nimic în urmă.
Nu e o suferință care se strigă.
E doar o amorțeală care urcă din pământ prin picioarele scaunului,
o certitudine rece că lumea s-a închis în altă parte,
iar eu am rămas de partea aceasta a ușii,
într-o duminică încremenită-n timp
3518
3
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dascalu Mihai
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 155
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Dascalu Mihai. “Geometria absenței.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dascalu-mihai/poezie/14206470/geometria-absenteiComentarii (5)
Autentifică-te pentru a lăsa un comentariu.
GPDistincție acordată
Mihai Dascălu scrie o poezie moncordă, cu accente ușor depresive, dar și cu o detașare de tot ceea ce poate deveni extenuant pentru propriul sine. De fapt, și în jurnalele sale sau în eseistică, regăsim aceeași tonalitate.
Versul liber ales, de această dată, descătușează energiile poetice latente, chiar dacă, paradoxal, austeritatea de care vorbește Bogdan și introspecția asupra propriei extenuări ar putea arăta exact contrariul.
Versul liber ales, de această dată, descătușează energiile poetice latente, chiar dacă, paradoxal, austeritatea de care vorbește Bogdan și introspecția asupra propriei extenuări ar putea arăta exact contrariul.
0
OADistincție acordată
Emoționant tablou intrinsec! Titlul este o arhitectură în sine. Pare un subiect tehnic, dar de fapt este rezultatul unui calcul despre durere, singurătate, privire înăuntru, pierderi... Este un text apăsător, profund.
Este nemaipomenit pentru Radio Agonia! Felicitări!
Este nemaipomenit pentru Radio Agonia! Felicitări!
0
TCDuminicile eterne au prostul obicei sa nu se mai termine. Ba chiar sa nu inceapa deloc, uneori!
0
"într-o duminică eternă care nu se mai termină."
Ceva etern nu se mai termină, în concluzie acest pleonasm mă doare, poate renunți însă la al doilea modul, nu va plânge nimeni după "nu se mai termină". :)
Te felicit pentru evoluție, continuă!