Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Doar n-am venit să mă bat cu lumea, să muşc, să zgârii

... percepţii de nişă (mai pun cărţi, pe focul din ochii tăi)

2 min lectură·
Mediu
prima carte, o lipsă
şi am fost născut a treia zi dintr-o foame
(dacă aş fi spus femeie m-ai fi catalogat la obsesiv
şi consecvenţa nu înseamnă obsesie, neapărat)
ori dintr-o lipsă, de dulciuri, poate
ai grijă ce mesteci, auzeam, pentru că suntem ce introducem în gură
(dar eu nici nu ştiam că o să-mi crească dinţi
că doar n-am venit să mă bat cu lumea, să muşc, să zgârii)
practic, până la urmă, era un cinci de monede
gândeşte-te la ce-ţi lipseşte, auzeam iarăşi
repară asta şi simţeam îndrumarea pe căi bătătorite
adică de ce să mă concentrez pe obstacole
când puteam să urmăresc firul apei, natural
şi nu lipsa unui punct lipsă
cum punctul G coborât din Geneza 1 într-un poem de dragoste
sau zău aşa, doar vorbind între noi doi
(deşi poţi să nu citeşti mai departe)
e cum dormitul pe spate, fără să sforăi
dar asta aveam să descopăr mult mai târziu
(îmi cercetam obsesiv toată pielea, căptuşeam toţi porii cu sare
să nu-mi crească niciodată pene colorate, de papagal)
dintr-un târziu mi-am făcut arcul meu şi săgeţile mele
din ochii mei din genele tale
mi-am îndoit cârlige care să ştie să te cheme
(cum sirene în amurg, dinspre mare)
cele mai bune de pescuit, printre oameni
abia apoi am gândit, la ce ar trebui tu să te gândeşti
să putem cădea amândoi pe numere pare
cu degetele împletite în mărgăritare
acum doar pescuiesc ce mai e în sufleţelul tău
şi las în trecut şi mai pun cărţi, pe focul din ochii tăi
focul de altădată, aşteptând să îmi spui, hai
să le punem pe toate, fără ceilalţi, amestecate
apoi vom lăsa un porumbel să plece
****
16145
1

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
281
Citire
2 min
Versuri
35
Actualizat

Cum sa citezi

Florin Andor. “Doar n-am venit să mă bat cu lumea, să muşc, să zgârii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/florin-andor/poezie/14206368/doar-n-am-venit-sa-ma-bat-cu-lumea-sa-musc-sa-zgarii

Comentarii (6)

Autentifică-te pentru a lăsa un comentariu.

@bogdan-geanaBGBogdan Geana✓
Felicitări! De-a dreptul kafkian, cu un discurs fluid mai aproape aici de Faulkner, după părerea mea, ai reușit un text de un cinism rar întâlnit, care mie personal îmi dă impresia ultimului discurs al cuiva care conștientizează că imediat nu va mai avea acces la desfrâul lingvistic. Și atunci, în loc de suflet spune „suflețel” și în loc de „mâncăm”, „introducem în gură” sau „să scape” în loc de „să plece”. Ca măcar să lase amintire niște semne de întrebare, pentru că, nu-i așa, diavolul stă în detalii. Lucru incredibil de bine făcut!
0
Distincție acordată
@ottilia-ardeleanuOAOttilia Ardeleanu✓
Ce poezie! Chiar un fir mătăsos de păianjen care lucrează cu patos la porțile grele ale vieții! Venirea este fenomenul cel mai responsabil al creației! - spun eu. Și ce inteligent și sincer trece poetul prin acele etape cuvenite! Cum în orice venire-revenire-trecere există și imperfecțiuni, poetul folosește ilaritatea pentru a depăși situația. Iubirea este vârful muntelui urcat cu efortul de a o atinge! Frumos de tot!
0
Distincție acordată
@sergiu-burlescuSBSergiu Burlescu✓
„Am fost născut a treia zi dintr-o foame" deschidere neașteptată, iar parantezele sunt ca niște șoapte spuse într-o parte, drept confesiune pentru aleși. Îndrăznesc să spun că partea cu punctul G coborât din Geneza 1 într-un poem de dragoste, urmată imediat de „deși poţi să nu citeşti mai departe", e un moment foarte delicat în care textul capătă o doză de autoironie fără a-și pierde echilibrul. Adevărata surpriză vine abia spre final, când poemul își schimbă pielea: din lipsa de la început se face un arc din ochii lui și genele ei, iar cârligele nu mai sunt de apărare, ci de chemare.
0