Ce culoare au ochii dumnezeului, celuilalt
n-am găsit niciodată destul curaj, să mă îndepărtez de mine însumi, când căutam urmele ascunse ale celuilalt în urma îngerului păzitor, pe jumătate orb retezând porțile mari de floarea soarelui cât
FAFlorin AndorClipele cu trei pereți, lovituri de aripi
când te trezești uneori, peste noapte dintr-o ordine mai mare a tainei în locul în care îngerul nu știe pentru cine adună clipele cu trei pereți pășind în urma câinelui adu-ți aminte cum n-ai dăruit,
FAFlorin AndorSpune-le alor tăi cum te rogi, cum zâmbești, ca și cum ai întinde rufele
nu se cade să arunc piatra, după tine piatra de poticnire ce poate adăuga funiei, acel de ce la sfârșit când tu dai prea mult nu mai îngenunchezi, nu poți sorbi adevărul din pahare de argint adevărul
FAFlorin AndorCelălalt, în tuşe mici, pe cartea înţelepciunii
uneori coboară o formă de linişte, peste doi oameni când unul este împins şi celălalt vine, din spate cu un şase de spade, cu o răceală a sa cu mult prea multe spade, în asfinţit de unde revenirea e
FAFlorin AndorCu degetul pe cer
e vremea să acopăr, pământul gol din sufletul tău, femeie care ai jurat cu degetul pe cer cu poezie aspră, cu alaiul acesta de moaşte cu timpul gras şi pufos şi ochiul de apă va fi martorul tău la
FAFlorin AndorO poți vedea, când nu mai e nicio pisică pe acoperiș
aici ea se oprește, să culeagă spicele crescută la țară stârnită de mirosul unui foc mocnit o poți vedea, când nu mai e nicio pisică pe acoperiș căutând cu privirea norocul, trecător construit din
FAFlorin AndorLupoaică adormindu-și puii, în culcușul minții tale
o singură dată am dat mâna, cu o împărăteasă cât să mă pot vindeca de această orbire apoi, beat de sine, cum cerșetorul tânăr am întins pâinea ceapa galbenă și slănina pe un maldăr de
FAFlorin AndorMoartea era doar capătul ros, după nod
cineva se trezeşte, aici fermecată de prea mult timp de o mamă îngheţată, de un mire spân îşi face o dezlegare (iubirea dăruită ei, curată, flori în păr) dintr-un vis al iernii sale aşteptată, să
FAFlorin AndorLiniștea, ca un sos bechamel
umblau, desculțe, prin trupul meu versuri înstrăinate pe vremea aceea pariam pe mâna scepticului și mi-era frică, nu știam nimic despre foșnet foșnetul insuportabil al visului obișnuiți să-l urcăm pe
FAFlorin AndorDin pădurile boltite femeie, cu palmele deschise
oricât de departe aș ajunge, într-o respirație numărabilă nu pot să vorbesc pe limba ta și abia când reușesc să intru, în mintea ta învăț să cred în semne, într-un ritual de călcare a pământului de
FAFlorin AndorŞi mi-am lăsat femeia, să meargă singură pe câmp
când ne-a fost dat să ne regăsim, amândoi eram aplecaţi în muşchiul otrăvit, atât de împliniţi peste fiinţa lucrurilor mici amândoi căzuţi, cu tot cu aripi, din cuvânt din partea de sus a clipei
FAFlorin AndorŢipăt, în luna plină
port cu mine un copil din flori sprijinit de un vas, ritualic de plumb scrijelit cu o sabie parcă în ciuda necuvintelor sau legământului de a te iubi, în alb, cu toate amintirile tale ce-ar fi dacă
FAFlorin AndorMotanul care zgâria uşa, în sufletul tău
noi doi am fi putut fi, un imperiu pentru că totul exista deja, înlăuntrul nostru dar tu ai început să ne muţi de colo colo eu aveam inima, tu erai incredibilă sau aşa te vedeam eu, cum îţi controlai
FAFlorin AndorCalul albastru, un zbor de fluturi moi
auzeam conversaţii, doar eu le auzeam şi învăţasem să le aud în copilărie când mergeam la câmp, cu vitele fără voia mea pentru că nu-mi plăceau vitele alergau prea mult, de colo colo şi păşteau toată
FAFlorin AndorO minune ce ştie lega, în piele nopţile tale
sub strângerea pleoapelor înfloreau neguri din care obișnuiesc să crească pași risipind printre degete trupuri neîmplinite zvonuri stinse aşezau în suflet frământări noi şi când iubeam se rupeau
FAFlorin AndorÎnghiţitorul de vise
am fost ispitit, cu imagini din mintea ta credeam că doar eu ştiu să visez, că stăpânesc această artă că aş putea avea tot, un ucenic vrăjitor doar al meu dar tu, tu erai în acum doar un înghiţitor
FAFlorin AndorTrei de săbii în revers
întotdeauna m-am judecat doar pe mine, pentru celălalt, mai ales dacă a minţit pentru că nu ştiam suficient nu ştiam să dezleg firul subţire de argint ieşit din oglindă până a venit rândul tău, să te
FAFlorin AndorBărbatul care aduce flori
nu mă mai tem, să te pierd pentru că nu te mai vrea nimeni şi simt între noi doi oameni, care nu îţi vor binele care nu îţi fac bine dar se îmbracă frumos, în cuvinte cât să nu te deosebeşti de ei să
FAFlorin AndorPe după degete, în ochii ei negri
abia ce mă îndepărtasem de ea şi am început să cred că n-am fost învăţat să umplu un dor că n-am fost suficient de bun dar pur şi simplu schimbând inerţia sau ascunzându-se pe după degete în ochii ei
FAFlorin AndorSă mă arunci, în toate golurile tale pictate
ploua, pe dinlăuntrul tău cu picături fine de alabastru şi te priveam dintr-un târziu, aproape îngăduit acolo ca pentru un joc dintr-un alt joc ceva bizar, cu doi soldăţei de plumb aveai multe răni,
FAFlorin AndorMoneda care străluceşte
ea trăieşte într-o clepsidră inconştient şi firul ei roşu se scurge în castele de nisip (dar, în favoarea cui) castele unite printr-un singur pod rupt între ea şi ea doar un singur pas limpezimea
FAFlorin AndorCreatorul de hărţi mici
cărţile fierb şi atunci mă întreb şi te întreb, pur şi simplu nu mai las loc să ne întrebe ceilalţi despre hărţile vechi despre un zvon, strivitor de zorzoane despre ape adânci despre un freamăt
FAFlorin AndorDupă dinţii tăi, de lapte
într-o singură seară am putut cuprinde cu privirea, fluierând încetişor o pulbere fină pe buricele degetelot tale şi cum roiuri de bărbaţi zăboveau alături când ochii nu ţi-am mai putut vedea doar
FAFlorin AndorCeva care ştie, să te ţină în braţe
poţi învăţa, uneori, cum fiecare poveste care se termină înainte de a da timpului timp, de pasul unui frate mai mare din scădere în căderea înghiţitorului de cuvinte de tăierile de sabie, sau din
FAFlorin Andor