Pantof cu toc înalt
bâzâie o muscă dar tu eşti legată la ochi iar nişte ciori ţin sforile căţărate pe câte un pantof cu toc înalt şi nu ştiu dacă o să te mai găsească cineva dacă o să te mai caute cineva presărând pe
FAFlorin AndorNoi aruncam cu păsări
şi pentru că nu ne mai ajungeau cuvintele comunicam între noi cu păsări noi doi aruncam cu păsări, cât de bizar noi doi care nu ştiam că avem mâini bune de împreunat păsări cardinale extrase din
FAFlorin AndorMonolog îndoit cu apă, ca un iepure origami
când am fost adus în fața ta, pe neașteptate și dintr-o altă viață cum sunt aduse flăcările gemene, suflete pereche (fără voia mea, să fim bine înțeleși!) eram prins cu multe treburi obișnuite la fel
FAFlorin AndorSingurul sfinx era bunicul, care fuma din pipă
obişnuiam să îmi trăiesc viaţa în culori neutre culori neutre extrase din toate culorile dintr-o imagine trasă la o scară mică o imagine cu sfinx (la ţară singurul sfinx era bunicul, care fuma din
FAFlorin AndorAdânc şi tăcere eviscerată
e straniu cum după fiecare carte citită cumpărată dintr-o librărie oarecare carte nouă citită din scoarţă în scoarţă se coboară peste tine un soi de libertate cu blazon care te citeşte, care te
FAFlorin AndorCafeluţe şi amandine
dacă ai norocul să vezi adevărul, pe neaşteptate să vezi o fereastră deschisă în cer pe partea ta de lună în creştere bucură-te! cu siguranţă nu e doar ofertă de weekend, cafeluţe şi amandine bună de
FAFlorin AndorO risipire în oglindă
într-o zi, într-o singură zi a venit la poarta mea cineva flămând atât de flămând încât s-a oferit să îmi judece umbra pentru o felie de pâine, cu untură proaspătă şi un vârf de cuţit de sare aflase
FAFlorin AndorPriveşte cum se ridică această pasăre
obişnuiam să înşir ani pe o aţă subţire şi albă ceruită la cântatul cocoşilor, odinioară pentru că lumea era plămădită din trei linii aspre linii aspre şi mute apoi ridicată dintr-un ochi iute, ochi
FAFlorin AndorFugă cu oase mici pe retină
uneori doar stau minute în şir, să ascult şi ascult ssst, minute în şir cum o insinuare tăcută în intimitatea umbrei, (umbra, doar un vampir mic tatuat pe luna plină) intimitatea umbrelor tale din
FAFlorin AndorCălătorie dintr-un ochi aţintit
când am fost născut (şi nu făcut) nu s-a iscat bucurie cum se aşteptau negustorii de halva, de la colţ nu a fost petrecere, belşug prin iarba mare şi necosită a cuvântului bun pentru că nu era destul
FAFlorin AndorCorbul şi hrana din cer
când Dumnezeu se supără, pe tine, îţi mai dă şapte zile doar atât e nevoie să-ţi mănânci singur sandvişul de la prânz să simţi din plin golul, dintr-o formă nepotrivită formă neregulată de
FAFlorin AndorLotus albastru în acuarelă
de la o vreme nu mai pot, să duc mi-ai spus şi ochiul tău aprins a sigilat cerul de sus până jos, prea mult din adânc nu mai pot să trag după mine cântecul balenei lacrima dezlegată de ţărm firul
FAFlorin AndorTemplul din pădure
te-am ridicat, demult, când umbra se odihnea cum o regină de monede obosită de atâta singurătate aşternută ca un giulgiu rebel peste poamele neculese din iarba grasă (crescută din mândrie, laşităţi,
FAFlorin AndorTango în dry gin
nu-ți pot ierta felul în care știi să hrănești o tentație din mâna ta, ca pe o veveriță sculptată într-un lemn moale cu vorbe, multe vorbe goale de încetinit mersul lui, între două poduri de lemn cu
FAFlorin AndorMuntele de sticlă
obişnuiam să mă aprind, tăcut (cum roşul din obraji, la venirea aproapelui) ori de câte ori găseam în calea mea câte o geană geană căzută din plânsul câte unui om dintr-o dramă pitită sau neplătite
FAFlorin AndorFiligran pe coada ochiului
uneori te poţi vedea, cu prea puţină libertate cu molii în stomac cu molii pictate, pe boabe de orez alb şi nu ai putere să alergi de ales, legat, manipulat nu mai găseşti putere să fugi dintr-un
FAFlorin AndorPoveste de iubire
sunt lucruri pe care, poate, nu le ştiu despre tine, când te gândeşti la, când mă cauţi şi taci, când mă cauţi şi taci să nu ştiu de ce doi de săbii, doar desenând o casă pe o foaie de hârtie aici
FAFlorin AndorTu plângi în întuneric
de câte ori te regăseşti, căzut într-o întrebare – niciuna fără răspuns, tu eşti diferit, eşti această singurătate care se dilată ca un vis cu stele și hărți topite pe o plită încinsă şi toate
FAFlorin AndorIubire tartinabilă
când îți ferești ochii mâinile tale se închid în inimă cât mai aproape de liniştea plămădită din aluatul multelor poticniri închipuind o iubire tartinabilă *** buzele tale, fascinante şi
FAFlorin AndorDouă chei
sufletul meu a fost prins până la măduvă cuibărind fugar în inima ta de lut arde mocnit odată cu linia verde a vocii tale dinspre capătul moale şi aproape transparent al degetelor tale
FAFlorin AndorUmbra unui călugăr alb
oricât ai cuprinde cu mâna, cuvintele se întind până la urmă până la umilire în trebuințe secrete și fiecare miracol moare la lumina zilei într-un foc astupat un fel de boltă de cer
FAFlorin AndorFantezie înaripată
născuți dintr-o frunză și aceea vibrând prin aer odată cu săgeata unei ființe, ajunsă crescută stingher din tendoanele încheieturii celei subțiri ori capul unui cerb ne-am întors mai lungi de
FAFlorin AndorPreludiu pe roata karmei
amândoi prinși în lanțuri fine mulțime de ochi întredeschiși ca pentru miracole eliberam printre falange nerezolvatele răniri personale miasme voia ta *** o parte din văl erai
FAFlorin AndorUltimul, dintr-un cuvânt care se clatină
m-am așezat pe o piatră într-un oarecare fel cum un culcuș de vreme rea pe margine de inel să pot asculta în liniște povestea satului scufundat în picătura de ploaie ori vârsta bărbatului
FAFlorin Andor