Moartea era doar capătul ros, după nod
cineva se trezeşte, aici fermecată de prea mult timp de o mamă îngheţată, de un mire spân îşi face o dezlegare (iubirea dăruită ei, curată, flori în păr) dintr-un vis al iernii sale aşteptată, să
FAFlorin AndorLiniștea, ca un sos bechamel
umblau, desculțe, prin trupul meu versuri înstrăinate pe vremea aceea pariam pe mâna scepticului și mi-era frică, nu știam nimic despre foșnet foșnetul insuportabil al visului obișnuiți să-l urcăm pe
FAFlorin AndorDin pădurile boltite femeie, cu palmele deschise
oricât de departe aș ajunge, într-o respirație numărabilă nu pot să vorbesc pe limba ta și abia când reușesc să intru, în mintea ta învăț să cred în semne, într-un ritual de călcare a pământului de
FAFlorin AndorŞi mi-am lăsat femeia, să meargă singură pe câmp
când ne-a fost dat să ne regăsim, amândoi eram aplecaţi în muşchiul otrăvit, atât de împliniţi peste fiinţa lucrurilor mici amândoi căzuţi, cu tot cu aripi, din cuvânt din partea de sus a clipei
FAFlorin AndorŢipăt, în luna plină
port cu mine un copil din flori sprijinit de un vas, ritualic de plumb scrijelit cu o sabie parcă în ciuda necuvintelor sau legământului de a te iubi, în alb, cu toate amintirile tale ce-ar fi dacă
FAFlorin AndorMotanul care zgâria uşa, în sufletul tău
noi doi am fi putut fi, un imperiu pentru că totul exista deja, înlăuntrul nostru dar tu ai început să ne muţi de colo colo eu aveam inima, tu erai incredibilă sau aşa te vedeam eu, cum îţi controlai
FAFlorin AndorCalul albastru, un zbor de fluturi moi
auzeam conversaţii, doar eu le auzeam şi învăţasem să le aud în copilărie când mergeam la câmp, cu vitele fără voia mea pentru că nu-mi plăceau vitele alergau prea mult, de colo colo şi păşteau toată
FAFlorin AndorO minune ce ştie lega, în piele nopţile tale
sub strângerea pleoapelor înfloreau neguri din care obișnuiesc să crească pași risipind printre degete trupuri neîmplinite zvonuri stinse aşezau în suflet frământări noi şi când iubeam se rupeau
FAFlorin AndorÎnghiţitorul de vise
am fost ispitit, cu imagini din mintea ta credeam că doar eu ştiu să visez, că stăpânesc această artă că aş putea avea tot, un ucenic vrăjitor doar al meu dar tu, tu erai în acum doar un înghiţitor
FAFlorin AndorTrei de săbii în revers
întotdeauna m-am judecat doar pe mine, pentru celălalt, mai ales dacă a minţit pentru că nu ştiam suficient nu ştiam să dezleg firul subţire de argint ieşit din oglindă până a venit rândul tău, să te
FAFlorin AndorBărbatul care aduce flori
nu mă mai tem, să te pierd pentru că nu te mai vrea nimeni şi simt între noi doi oameni, care nu îţi vor binele care nu îţi fac bine dar se îmbracă frumos, în cuvinte cât să nu te deosebeşti de ei să
FAFlorin AndorPe după degete, în ochii ei negri
abia ce mă îndepărtasem de ea şi am început să cred că n-am fost învăţat să umplu un dor că n-am fost suficient de bun dar pur şi simplu schimbând inerţia sau ascunzându-se pe după degete în ochii ei
FAFlorin AndorSă mă arunci, în toate golurile tale pictate
ploua, pe dinlăuntrul tău cu picături fine de alabastru şi te priveam dintr-un târziu, aproape îngăduit acolo ca pentru un joc dintr-un alt joc ceva bizar, cu doi soldăţei de plumb aveai multe răni,
FAFlorin AndorMoneda care străluceşte
ea trăieşte într-o clepsidră inconştient şi firul ei roşu se scurge în castele de nisip (dar, în favoarea cui) castele unite printr-un singur pod rupt între ea şi ea doar un singur pas limpezimea
FAFlorin AndorCreatorul de hărţi mici
cărţile fierb şi atunci mă întreb şi te întreb, pur şi simplu nu mai las loc să ne întrebe ceilalţi despre hărţile vechi despre un zvon, strivitor de zorzoane despre ape adânci despre un freamăt
FAFlorin AndorDupă dinţii tăi, de lapte
într-o singură seară am putut cuprinde cu privirea, fluierând încetişor o pulbere fină pe buricele degetelot tale şi cum roiuri de bărbaţi zăboveau alături când ochii nu ţi-am mai putut vedea doar
FAFlorin AndorCeva care ştie, să te ţină în braţe
poţi învăţa, uneori, cum fiecare poveste care se termină înainte de a da timpului timp, de pasul unui frate mai mare din scădere în căderea înghiţitorului de cuvinte de tăierile de sabie, sau din
FAFlorin AndorAm închis ochii, unui sărut cu alt sărut
unele lucruri s-au întâmplat, deja când am închis o clipă, am închis ochii unui sărut cu un alt sărut chiar dacă eu nu ştiam că nu te ştiu după toţi ceilalţi care au bătut la uşa ta, cu
FAFlorin AndorÎmi place să simt culorile, cum se aşază pe piele
uneori îmi place să ascult cântecul râului şi privesc, îndelung privesc umbra trestiei, legănându-se ori ascult, vrăjit, poveşti despre iele iubesc apa răului, ce ştie aduce la suprafaţă lucruri care
FAFlorin AndorTrandafirul albastru
cineva poate să aducă soarele în corăbii negre, ce ştiu ancora în portul meu de vreme ce spiriduşul toarnă această apă din cartea celui singur aici nu mai e circul tău iubite doar moartea ce a călcat
FAFlorin AndorMuşcă din zâmbetul meu, ca dintr-o pâine
ca tată al meu nu am puterea să te judec dar ce m-ai făcut să trăiesc în ultima vreme e între mine şi mine şi am învăţat să respir ţinând ostatici într-un zâmbet pe cei care mi-au greşit când n-au
FAFlorin AndorPrins în şoaptele nevestelor pădurii
n-ai cum s-o schimbi, auzeam din înalt iar prin ochii ei înşelători trecea opalul de foc şi tot ce nu a trăit cu adevărat îi va fi luat printr-un fel de clopot, de foc printr-un sfeşnic lucios cu
FAFlorin AndorCineva ţi-a îndepărtat soarele, într-un viitor cu virgulă mobilă
sar măştile în aer, de parcă o dronă stelară s-ar fi hotărât să rămână aici (în iarba aceasta arsă pe pământul rămas sterp, de sub deal) sub orice formă, cu toate piesele la vedere cineva ţi-a
FAFlorin AndorÎngerul care duce un deget la gură
ea cutreieră noaptea, cu figura ei delicată cu trena ei stranie purtată de trei lilieci albi dar ochii ei au fost legaţi ochii ei, ce păcat ce tulburare de stele şi sunt legaţi aproape continuu,
FAFlorin Andor