Trandafirul albastru
cineva poate să aducă soarele în corăbii negre, ce ştiu ancora în portul meu de vreme ce spiriduşul toarnă această apă din cartea celui singur aici nu mai e circul tău iubite doar moartea ce a călcat
Muşcă din zâmbetul meu, ca dintr-o pâine
ca tată al meu nu am puterea să te judec dar ce m-ai făcut să trăiesc în ultima vreme e între mine şi mine şi am învăţat să respir ţinând ostatici într-un zâmbet pe cei care mi-au greşit când n-au
Prins în şoaptele nevestelor pădurii
n-ai cum s-o schimbi, auzeam din înalt iar prin ochii ei înşelători trecea opalul de foc şi tot ce nu a trăit cu adevărat îi va fi luat printr-un fel de clopot, de foc printr-un sfeşnic lucios cu
Cineva ţi-a îndepărtat soarele, într-un viitor cu virgulă mobilă
sar măştile în aer, de parcă o dronă stelară s-ar fi hotărât să rămână aici (în iarba aceasta arsă pe pământul rămas sterp, de sub deal) sub orice formă, cu toate piesele la vedere cineva ţi-a
Îngerul care duce un deget la gură
ea cutreieră noaptea, cu figura ei delicată cu trena ei stranie purtată de trei lilieci albi dar ochii ei au fost legaţi ochii ei, ce păcat ce tulburare de stele şi sunt legaţi aproape continuu,
Preaplin de tăcere care împinge, cum o sarcină
cineva se joacă de-a baba oarba în propria viaţă în propriul vis, alăptat la sân dintr-o lume cu multe străduţe înguste cineva are multe jucării_opţiuni pe care şi le trece printre degete pentru că
Peste ochii mei cum o blândeţe ochii domnului
de la o vreme curcubeul a învăţat să coboare peste noi ca un evantai, alcătuit din beţe de chibrituri aprinse în culori tari, doar în culori tari sau răsărit întors la baza unei cărţi de tarot anume
Capătul dinspre mine, al febrei
totul se învârtea în jurul unui zâmbet doar un zâmbet şi numai al meu (nu mai aveam nimicuri de împărţit) un zâmbet clepsidră de folosinţă îndelungată, din care tu credeai că faci profit credeai că
Două pietre stinse
există undeva un loc în care, din două necuvinte din două pietre stinse poţi face întunericul să strălucească 13 şi 13, dacă mă întrebi de coordonate că tot vorbeam de intuiţie era mai bine când
Pantof cu toc înalt
bâzâie o muscă dar tu eşti legată la ochi iar nişte ciori ţin sforile căţărate pe câte un pantof cu toc înalt şi nu ştiu dacă o să te mai găsească cineva dacă o să te mai caute cineva presărând pe
Noi aruncam cu păsări
şi pentru că nu ne mai ajungeau cuvintele comunicam între noi cu păsări noi doi aruncam cu păsări, cât de bizar noi doi care nu ştiam că avem mâini bune de împreunat păsări cardinale extrase din
Monolog îndoit cu apă, ca un iepure origami
când am fost adus în fața ta, pe neașteptate și dintr-o altă viață cum sunt aduse flăcările gemene, suflete pereche (fără voia mea, să fim bine înțeleși!) eram prins cu multe treburi obișnuite la fel
Singurul sfinx era bunicul, care fuma din pipă
obişnuiam să îmi trăiesc viaţa în culori neutre culori neutre extrase din toate culorile dintr-o imagine trasă la o scară mică o imagine cu sfinx (la ţară singurul sfinx era bunicul, care fuma din
Adânc şi tăcere eviscerată
e straniu cum după fiecare carte citită cumpărată dintr-o librărie oarecare carte nouă citită din scoarţă în scoarţă se coboară peste tine un soi de libertate cu blazon care te citeşte, care te
Cafeluţe şi amandine
dacă ai norocul să vezi adevărul, pe neaşteptate să vezi o fereastră deschisă în cer pe partea ta de lună în creştere bucură-te! cu siguranţă nu e doar ofertă de weekend, cafeluţe şi amandine bună de
O risipire în oglindă
într-o zi, într-o singură zi a venit la poarta mea cineva flămând atât de flămând încât s-a oferit să îmi judece umbra pentru o felie de pâine, cu untură proaspătă şi un vârf de cuţit de sare aflase
Priveşte cum se ridică această pasăre
obişnuiam să înşir ani pe o aţă subţire şi albă ceruită la cântatul cocoşilor, odinioară pentru că lumea era plămădită din trei linii aspre linii aspre şi mute apoi ridicată dintr-un ochi iute, ochi
Fugă cu oase mici pe retină
uneori doar stau minute în şir, să ascult şi ascult ssst, minute în şir cum o insinuare tăcută în intimitatea umbrei, (umbra, doar un vampir mic tatuat pe luna plină) intimitatea umbrelor tale din
Călătorie dintr-un ochi aţintit
când am fost născut (şi nu făcut) nu s-a iscat bucurie cum se aşteptau negustorii de halva, de la colţ nu a fost petrecere, belşug prin iarba mare şi necosită a cuvântului bun pentru că nu era destul
Corbul şi hrana din cer
când Dumnezeu se supără, pe tine, îţi mai dă şapte zile doar atât e nevoie să-ţi mănânci singur sandvişul de la prânz să simţi din plin golul, dintr-o formă nepotrivită formă neregulată de
Lotus albastru în acuarelă
de la o vreme nu mai pot, să duc mi-ai spus şi ochiul tău aprins a sigilat cerul de sus până jos, prea mult din adânc nu mai pot să trag după mine cântecul balenei lacrima dezlegată de ţărm firul
Templul din pădure
te-am ridicat, demult, când umbra se odihnea cum o regină de monede obosită de atâta singurătate aşternută ca un giulgiu rebel peste poamele neculese din iarba grasă (crescută din mândrie, laşităţi,
Tango în dry gin
nu-ți pot ierta felul în care știi să hrănești o tentație din mâna ta, ca pe o veveriță sculptată într-un lemn moale cu vorbe, multe vorbe goale de încetinit mersul lui, între două poduri de lemn cu
Muntele de sticlă
obişnuiam să mă aprind, tăcut (cum roşul din obraji, la venirea aproapelui) ori de câte ori găseam în calea mea câte o geană geană căzută din plânsul câte unui om dintr-o dramă pitită sau neplătite
