Călătorie dintr-un ochi aţintit
când am fost născut (şi nu făcut) nu s-a iscat bucurie cum se aşteptau negustorii de halva, de la colţ nu a fost petrecere, belşug prin iarba mare şi necosită a cuvântului bun pentru că nu era destul
FAFlorin AndorCorbul şi hrana din cer
când Dumnezeu se supără, pe tine, îţi mai dă şapte zile doar atât e nevoie să-ţi mănânci singur sandvişul de la prânz să simţi din plin golul, dintr-o formă nepotrivită formă neregulată de
FAFlorin AndorLotus albastru în acuarelă
de la o vreme nu mai pot, să duc mi-ai spus şi ochiul tău aprins a sigilat cerul de sus până jos, prea mult din adânc nu mai pot să trag după mine cântecul balenei lacrima dezlegată de ţărm firul
FAFlorin AndorTemplul din pădure
te-am ridicat, demult, când umbra se odihnea cum o regină de monede obosită de atâta singurătate aşternută ca un giulgiu rebel peste poamele neculese din iarba grasă (crescută din mândrie, laşităţi,
FAFlorin AndorTango în dry gin
nu-ți pot ierta felul în care știi să hrănești o tentație din mâna ta, ca pe o veveriță sculptată într-un lemn moale cu vorbe, multe vorbe goale de încetinit mersul lui, între două poduri de lemn cu
FAFlorin AndorMuntele de sticlă
obişnuiam să mă aprind, tăcut (cum roşul din obraji, la venirea aproapelui) ori de câte ori găseam în calea mea câte o geană geană căzută din plânsul câte unui om dintr-o dramă pitită sau neplătite
FAFlorin AndorFiligran pe coada ochiului
uneori te poţi vedea, cu prea puţină libertate cu molii în stomac cu molii pictate, pe boabe de orez alb şi nu ai putere să alergi de ales, legat, manipulat nu mai găseşti putere să fugi dintr-un
FAFlorin AndorPoveste de iubire
sunt lucruri pe care, poate, nu le ştiu despre tine, când te gândeşti la, când mă cauţi şi taci, când mă cauţi şi taci să nu ştiu de ce doi de săbii, doar desenând o casă pe o foaie de hârtie aici
FAFlorin AndorTu plângi în întuneric
de câte ori te regăseşti, căzut într-o întrebare – niciuna fără răspuns, tu eşti diferit, eşti această singurătate care se dilată ca un vis cu stele și hărți topite pe o plită încinsă şi toate
FAFlorin AndorIubire tartinabilă
când îți ferești ochii mâinile tale se închid în inimă cât mai aproape de liniştea plămădită din aluatul multelor poticniri închipuind o iubire tartinabilă *** buzele tale, fascinante şi
FAFlorin AndorDouă chei
sufletul meu a fost prins până la măduvă cuibărind fugar în inima ta de lut arde mocnit odată cu linia verde a vocii tale dinspre capătul moale şi aproape transparent al degetelor tale
FAFlorin AndorUmbra unui călugăr alb
oricât ai cuprinde cu mâna, cuvintele se întind până la urmă până la umilire în trebuințe secrete și fiecare miracol moare la lumina zilei într-un foc astupat un fel de boltă de cer
FAFlorin AndorFantezie înaripată
născuți dintr-o frunză și aceea vibrând prin aer odată cu săgeata unei ființe, ajunsă crescută stingher din tendoanele încheieturii celei subțiri ori capul unui cerb ne-am întors mai lungi de
FAFlorin AndorPreludiu pe roata karmei
amândoi prinși în lanțuri fine mulțime de ochi întredeschiși ca pentru miracole eliberam printre falange nerezolvatele răniri personale miasme voia ta *** o parte din văl erai
FAFlorin AndorUltimul, dintr-un cuvânt care se clatină
m-am așezat pe o piatră într-un oarecare fel cum un culcuș de vreme rea pe margine de inel să pot asculta în liniște povestea satului scufundat în picătura de ploaie ori vârsta bărbatului
FAFlorin Andorcât ți-ar lua
cât ți-ar lua să tragi o săgeată una cu brațele tale cuprinzându-mă între soare și marea piramidă jucai la scară mică tăcerea focul și lumina devreme ce pătrundeam adânc tot mai adânc și la
FAFlorin Andorumbra seminței galbene
când te vei fi trezit în această mărginire doar îngăduie curățarea apelor îngăduie aerului împletirea și toate celelalte motive învăluite nenumăratelor forme înainte de a te dărui
FAFlorin Andorrespirația numărabilă
singura viață pe care o trăiesc nu m-a făcut mai înțelept purtându-mă prin situații în care să văd chipuri cum un sistem învechit de livrare a sufletului bătrân și oricât de departe aș ajunge nu
FAFlorin Andorah, febra asta
plouase puțin altfel ai fi venit iubito ca și cum ar fi fost vreodată loc pentru o aplecare către obiectele fixe și trei zile am fi săpat la gropi căutându-ne armele ah, febra asta în fiecare
FAFlorin Andorfigurine de ceramică
când nu mai ai ce salva n-ai decât să dormi învelită de un părinte fără chip cu o piele de oaie n-ai decât să colinzi lumea și să nu mai iubești pentru vorbe șlefuind teama ori pentru un dram
FAFlorin Andorvis pe cerul umed
cumva nu îmi pasă de soarele acoperit cu degetul tău mic iubito - îi nimerisem de atâtea ori dintr-o parte pântecele albicios- și totul continuă să cadă în vreme în alte umbre ce țin,
FAFlorin Andoral treilea om
n-ai voie să aștepți aici sacrificarea unei păsări după ce te-ai cățărat pe marginea de piatră și ai privit în adânc simțindu-te doar adăpostit ți-e foame și fiecare urcuș întrevăzut e doar o
FAFlorin Andornu mă întreba de nume
înainte de a deschide ochii risipind ceața galbenă purtată de oameni cât să-mi dai un răspuns păsările cântau decât noaptea și fără să știe încotro vor duce această călătorie se auzeau
FAFlorin Andorbomboane cu malț
mă simțeam îndemnat să epuizez toate rețetele de reîncarnare după ce trupurile trupurile noastre s-au lipit unul de celălalt prin trăsături absolut încântătoare și am început să adăpostim
FAFlorin Andor