Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Şi mi-am lăsat femeia, să meargă singură pe câmp

... percepţii de nişă (turnuri din brânză veche, stoarsă din bucla zilei)

1 min lectură·
Mediu
când ne-a fost dat să ne regăsim, amândoi eram aplecaţi
în muşchiul otrăvit, atât de împliniţi
peste fiinţa lucrurilor mici
amândoi căzuţi, cu tot cu aripi, din cuvânt
din partea de sus a clipei ratate
sprijinită de cele patru orgi
şi am început să înălţăm turnuri
din brânză veche, stoarsă din bucla zilei
dintr-un târziu când m-am simţit întreg şi fără tine
şi fără toate fricile mele
în ceasul lupului alb
de atunci învăţ să alunec
până deprinzi tu unduirea, pe îndelete
pierdută în rotunjimea degustătorului de vin
jinduind, în secret, la porţia ta de iubire
apoi cealaltă femeie mi-a trecut, înaltă, argint viu
şi mi-a dat aceeaşi cană, ce leagă
destinului bun momentele mici
lucrurile între ele
apoi am ales, pur şi simplu, am ales
şi m-am rupt de întunericul ochilor ei
apoi mi-am dezlegat femeia, să meargă singură pe câmp
cât să pot opri alaiul cifrei exacte
până la echinocţiu
*****
17146
1

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
153
Citire
1 min
Versuri
25
Actualizat

Cum sa citezi

Florin Andor. “Şi mi-am lăsat femeia, să meargă singură pe câmp.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/florin-andor/poezie/14205583/si-mi-am-lasat-femeia-sa-mearga-singura-pe-camp

Comentarii (7)

Autentifică-te pentru a lăsa un comentariu.

@ottilia-ardeleanuOAOttilia Ardeleanu✓
Un ritual sensibil, dar dificil, între a fi și a nu fi, între real și ideal.
Minunat poem! Aprecieri.
0
@sergiu-burlescuSBSergiu Burlescu✓
Cred că aici alegerea nu închide nimic, ci mută lucrurile într-o altă ordine. După ce te desprinzi de întunericul celuilalt, nu rămâne neapărat golul, ci posibilitatea de a vedea ce era legat între toate aceste întâlniri, gesturi și momente mici. Iar până la echinocțiu pare să existe așteptarea punctului în care ceea ce a fost împărțit între două direcții ajunge, pentru o clipă, în echilibru. Poem care m-a facut să meditez încă mult timp.
0
@florin-andorFAFlorin Andor✓
Doamnă Ottilia Ardeleanu ... vă mulţumesc foarte mult pentru venirea aproape, pentru cuvinte şi sensuri, pentru apreciere. La bună citire / veghere.
0
@florin-andorFAFlorin Andor✓
Domnule Sergiu Burlescu ... vă mulţumesc frumos pentru venirea aproape, timpul dedicat şi periplul printre cuvinte şi înţelesuri, în fel propriu (fel pe care-l apreciez, mult ... e ca şi cum aş aprecia un spărgător bun de coduri_plasat în zona de lumină a existenţei). La bună citire / veghere.
0
@sergiu-burlescuSBSergiu Burlescu✓
Revin asupra poemului cu un sentiment profund de gravitație. Recitind-ul de mai multe ori, am senzația că m-aș roti în jurul acelui punct concentric, fiind capturat de imagini excepționale (ceasul lupului alb, căzuţi, cu tot cu aripi, din cuvânt, rupt de întunericul ochilor, să pot opri alaiul cifrei exacte
până la echinocţiu), aici redescopăr adevăratul Frumos al Limbii Române, cât și al poeziei în sine.

Aseară, încercasem să ofer distincția bine meritată poemului, dar a apărut o eroare tehnică. La fel cum am menționat sub textul domnului Pașa, voi încerca și astăzi, din nou, dar din versiunea mobilă.
0
@sergiu-burlescuSBSergiu Burlescu✓
După cum am bănuit, problema persistă și pe versiunea mobilă, ceea ce îmi sugerează că este o eroare specifică contului meu. Solicit ajutorul administratorului platformei pentru remedierea acestei disfuncționalități.
0
@florin-andorFAFlorin Andor✓
Domnule Sergiu Burlescu ... revenirea d-voastră pe acest text mă bucură, cum şi aprecierea acelor imagini, punctate. Mulţumesc frumos şi la bună citire!
0