Poezie
Ca o șoaptă
1 min lectură·
Mediu
înghițeai viața în doze mici
cât să-ți ajungă de la o moarte la alta
prietenia era o chestiune de coincidență
cu genunchii zdrobiți de scepticism
și accidente suferite în copilărie
de atingeri imposibile
în locul acela unde erau interzise
pe avioane de hârtie
desenele cu îngeri
înăbușeam bătrânul din mine
aer colorat împărțind cu nebunul satului
muzica felii felii spațiile goale tolănite feline
cădeau amurgul cu ochi de câine
și dinții lui întârziau apariția unei mări
știută singură
îți așezai sub cap trecutul și brațele tăiate
o Venus schilodită de lume și intelectuali
dulăi roșcați rupți în două trecând
cuvinte dintr-o cușcă în alta
timpul ne purta în lesă
vânduse toiagul de mesteacăn
pe o piatră arsă la ureche renășteam
prieteni vechi de o șoaptă...
0235.381
0

Cum spui tu,...frumos,frumos! (Tot poemul)