Poezie
Poveste de iubire
... percepţii
2 min lectură·
Mediu
sunt lucruri pe care, poate, nu le ştiu
despre tine, când te gândeşti la,
când mă cauţi şi taci, când mă cauţi şi taci
să nu ştiu de ce doi de săbii,
doar desenând o casă pe o foaie de hârtie
aici totul e o apă şi un pământ
pentru că eu te-am ales pe tine
când închideam un geam şi
cărţile îmi spuneau cine pe cine alege
***
capătul unei aşteptări, 22 şi o legătură cu două noduri
în vreme ce dormeai, cum o regină de monede
şi ţi-am schimbat lumea
săruntându-te pe gene
doar un singur sărut adevărat, acum
ne desface lumea în spirale
spirale umplute cu cremă de fructe
de pădure
dar tu mereu mereu lucrezi, în centrul Universului
şi în partea dreaptă e Judecata, ca un bumerang
***
energia ta poate avea orice semn
şi evident e vorba despre pământ
şi evident nu contează semnul
iar eu nu vreau să-ţi reproşez ceva pentru că e real
cu un şapte de săbii
cu un secret care tremură din tot sufletul tău
când mi-e dor şi spun hai să ne vedem
şi se întorc prea multe cărţi
nebunul cade pur şi simplu în timp
în timp ce amestecăm cărţile
***
tu m-ai ales când nu făceai nimic
deosebit
într-o tăcere, tăcere orbitoare
apoi am căzut amândoi, pur şi simplu
într-un du-te-vino
cu un şase de bastoane
în timp ce erau amestecate cărţile
şi am văzut ce înseamnă lumea
când alunecă treiul ăsta de cupe şi eu rostesc
apoi te văd de mână cu altcineva
şi turnul cade o poveste complicată
***
mâine o să aşez cărţile un pic mai sus
să nu ne mai întâlnim, iubito
doar până la o distanţă
şi a treia persoană ar putea să fie un prieten
ce se ascunde, atât de comun
12306
1
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Florin Andor
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 299
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 49
- Actualizat
Cum sa citezi
Florin Andor. “Poveste de iubire.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/florin-andor/poezie/14202754/poveste-de-iubireComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
FASergiu Burlescu … mă bucură mult felul în care “ştii să vezi şi poţi să vezi” cuvintele printre cuvinte şi bridele de energie care le susţin (aici zâmbesc, plăcut surprins) … am perceput textul de mai sus cum se simte vulnerabil, după radiografia ta, dar e cazul să-şi asume asta dacă doreşte să se simtă viu! … ai înfipt acele necesare în punctele potrivite, cât să poţi drena imaginea de ansamblu, imaginea ta despre (cu talentul tău) … mă bucură faptul că te fascinează cuvintele, fascinaţie pe care o încerc şi eu de vreo 20 şi ceva de ani, iar această fascinaţie te poate ajuta mult să te împlineşti sufleteşte, să înveţi să iubeşti sufletul oamenilor sau părţi bune din sufletul lor ... ai văzut potrivit de bine împletirea firelor, printre cuvintele mele închipuite din textul de mai sus şi mă bucură faptul că ştii să-ţi alegi cuvintele cu multă grijă, echilibrat (mă iartă, e doar percepţia mea) ... îţi mulţumesc frumos pentru trecere şi buna vedere prin textul de mai sus dar şi pentru ridicarea lui, pentru o clipă, în lumină … la bună citire/veghere :)
0
În același timp, m-a impresionat construcția deosebită a poemului, în care realitatea se intercalează cu simbolismul cărților, oferind o interpretare cu substrat dublu și o viziune conceptuală multidimensională. Ceea ce îl face cu adevărat excepțional este felul în care transformă un act divinatoriu într-o filosofie a resemnării. În final, jocul se oprește pentru că eul liric decide să preia controlul asupra propriei suferințe: „mâine o să aşez cărţile un pic mai sus / să nu ne mai întâlnim, iubito”.
Rămâne în urma lecturii imaginea solemnă a celui care așază pachetul de cărți pe un raft inaccesibil, alegând distanța salvatoare în locul unui destin care a devenit prea complicat pentru a mai fi trăit. Un poem de o profunzime mistică și psihologică.