Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Ne alegeai din lumina moartă, din lemnul de santal

... percepţii de nişă (scarabeus, o numărare a ochilor)

1 min lectură·
Mediu
treceam un râu, dincolo se ridica un munte
din răbufnirile tale, din povara sticloasă a ochilor tăi goi
dezgropam metalul şi oamenii
ochii bărbatului tău, ascunşi în pădure
rostogoleau punctul, până sus
cu toate sufletele adunate înlăuntru
tu ne alegeai din lumina moartă, din lemnul de santal
de după potop, eu goleam pleoapa de palatele de hârtie
pornit să te caut, conştient că timpul nu duce ofrande
am ştiut dintotdeauna că nu poţi să mă iubeşti, că nu cresc din tine flori
din care să scriem această poveste
tot timpul tău se lovea de imaginea mea
cu această goliciune, cu aceleaşi ritualuri de plută
cu Nebunul şi Zece de bâte
scarabeus, o numărare a ochilor
pe degetele de la ambele mâini
în fiecare zi am simţit cum înarmează trecutul femeia
mereu alegeai, mereu rămâneam pe dinafară
nerostit, între destin şi cheie
în visul tău mă doreai doar câte puţin, micşorat printre degete până la alb
de atingeri invizibile, până la cutele cearşafului
mă topeai în galben, să-ţi fiu flacără de sare
până ce am zărit în oglinda ta vânătorul cu şoim
amândoi legaţi la un capăt, în lipsă
**
24128
2

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
189
Citire
1 min
Versuri
25
Actualizat

Cum sa citezi

Florin Andor. “Ne alegeai din lumina moartă, din lemnul de santal.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/florin-andor/poezie/14206340/ne-alegeai-din-lumina-moarta-din-lemnul-de-santal

Comentarii (4)

Autentifică-te pentru a lăsa un comentariu.

@george-pasaGPGeorge Pașa✓
Florine, iată ce am observat citind ceea ce ai scris de la revenirea ta pe site de maai bine de un an:
-urmărești ca aceste creații să le integrezi într-un ciclu unitar / volum, cu aceiași actanți lirici, care, în opinia mea, reiterează cuplul primordial;
- legat de ceea ce am spus mai sus cu privire la cuplul primordial, scriitura ta, și de aici, și din alte fragmente poetice, se aseamănă, prin tematică și motive poetice, cu aceea a romancierului francez Eric-Emmanuel Schmitt din ciclul romanesc „Străbătând secolele”; dacă ar fi să dau un exemplu din textul de față, ar fi aceea cu potopul biblic;
- și aici, ca și în majoritatea textelor din ciclul poetic, există un limbaj și referințe mitopoetice;
-abordezi un tip de scriitură aparte, descinsă din postmodernism, dar survolând un spațiu poetic personal;
- mijloacele poetice sunt specifice lirismului, dar acestea sunt integrate într-o narațiune mai amplă.
Sunt câteva considerații, nu vreau să fac analiză pe text (deși mă pricep cât de cât!).
0
@florin-andorFAFlorin Andor✓
George, îţi mulţumesc ff mult că ai avut atât de multă răbdare cât să păşeşti pe calea cuvintelor închipuite!(am recitit şi eu ce-am scris, de la începuturi, ca să-mi dau seama ce versiuni_personale am schimbat). N-am urmărit să integrez texte ori "să fiu ceva planificat" pentru atingerea unui obiectiv anume. Doar am fost atras, mereu, (şi simt în ACUM această atracţie) de parfumul "cuvântului de ajuns nouă", de vibraţia şi culorile (nuanţele) lui. Am fost şi am rămas fascinat de cuvinte, de citit şi de oglinda omului care păşeşte către mine în lumile prin care păşesc şi eu. În cercul unui anumit fel de altruism mi-e drag să fiu aproape de oameni (dacă şi ei aleg asta, bineînţeles), tocmai pentru motivul că nu mi-a plăcut niciodată să fiu un obiect social (şi atunci am mers, am zgândărit pământul de la picioarele lor, le-am desenat nori de vreme bună, sori, lună_că una e destul, planete, zâne bune şi spiriduşi, stele, castele, uneori câte un labirint_de ajutor pentru reabilitarea neuronilor; am muls norii negri de lilieci cât să nu mai pară aşa ameninţători, am aruncat drobul de sare afară, printre oi, să aibă pentru liniştirea gurii lor, iarna). Am făcut multe lucruri (n-am făcut şi mai multe şi îmi pare rău pentru asta dar am scăpat greu din tiparele vechi, moştenite; mi-am dorit dintotdeauna un maestru vrăjitor doar al meu, de la care să învăţ cum se învaţă, după ADN-ul propriu). Cât despre texte, încă e interesant şi viu (despre cum vin cuvintele în vrac, la calupuri mici, despre cum le aşez_cum le şterg_cum le înlocuiesc_cum le schimb locul între ele_cum le pun să cânte_cum le număr printre degete să vibreze holistic; sunt multe nuanţe frumoase de crescut, de avut grijă de cuvintele primite în dar). Îmi plac "liniştea şi tăcerea cuvintelor" şi aleg să mă bucur de adâncul ochilor şi de surâsul cuvintelor care îndrăznesc (orice ar însemna asta, în sensuri bune). Cuvintele vin când şi cum vor ele. La bună citire / veghere!
1
@zvera-endZEZvera End✓
Frumos! Si se incadreaza obsesiv, intr-o tematica haunting, erotica si a pierdere pe care o vizitati des.
As avea o idee de eveniment/evenimente unde sa cititi. :)
0