înapoi și-nainte nu râde

E 9 dimineața

şi întuneric

în fine, ar fi putut fi la fel de bine

lumină dar asta ar fi

presupus că noi, ca specie,

ne-am maturizat

semnificativ în ultimii

zeci de ani lumină,

ceea ce nu corespunde decât

pe la colțuri

.

Cineva îmi sugerează să dau jos

staniolul din fereastră,

vrei ciocolată, distrugi ambalajul,

așa mi se spune,

bașca că ceauşescu a murit

de ceva vreme.

dau la o parte şi draperiile şi

dacă întunericul va continua

voi trece la dezasamblat obloane

de lemn,

umblă zvon că nu mai avem gaz.

fiecare popor se evidențiază prin

modul în care respectă lumina

întunericul de la 9 dimineața

mă lasă fără trecut

.

Am uitat să vă spun că, la geam

mi-am pus de asemenea

e mult de-atunci, o oglindă

retrovizoare

la ce bun, o să ziceți,

ei bine, altădată eram primul

care întâmpina noul,

aveam prioritate la ştiri,

informam toată lumea fără să fi fost,

ca alții, la rândul meu informat,

eram bărbatul-agenție de ştiri,

acum pare că situația s-a schimbat

eu sunt, în cel mai bun caz

primul care constată că e

încă întuneric la

9 dimineața

.

Aş putea să dau, totuşi, o tură vieții,

poate aşa impulsionez lumina

însă nu va şti nimeni, tot eu

împotriva tuturor, aşa că

privesc pe geam şi mi se pare

că n-am tras podul de la mal,

- asta vine cu un râs copios -

dacă aş avea mai mulți dinți,

fosforescența ar înturna lumina

de drept, dar nu am şi oricum

nu mă vede nimeni aşa ca mă

rezum la bună dimineața

uite că m-am trezit şi azi

cui naiba îi mai pasă acum de auspicii când

important e doar pontajul,

9 dimineața

şi ce întuneric.

fă semn să nu se mai plângă