mai avem cinci minute până se umple camera cu adulți

Mi-a plăcut textul, dar, dincolo de prozodia clasică „împănată” cu un vocabular cât de cât actualizat (vezi „prăjituri dubai”, „ninja și samurai, mă rog, îl putem adăuga și pe steve vai), e un joc inteligent, dar mai mult de amuzament, cum mai scrie oricare poet care se respectă. Îmi place și contratul dintre anomalia din versul „să fete mâțele câini ciobănești”, în contrast cu versurile anterioare „de ce nu-mi spui că mă iubești/să facem iarăși între noi lucruri firești”. Adică o pledoarie pentru normalitate într-o lume care dă impresia că și-a pierdut busola.
În consecință, votez și eu cu Steve Vai, dacă graseiezi și tu în scris! Glumesc, desigur.

ca să fac și eu pe editorul (!), în strofa a treia, versul 2, ai uitat să-i pui căciula lui „să”. Hai repede, să nu răcească!

n-ar fi rău să facem un program special pe Radio Agonia, că nu doar noi doi vorbim graseiat. Iar glumesc, deși...

mi-a amintit cum încercam să vorbesc păsărește într-un timp de mult dus... am zâmbit, fiindcă amintirile sunt un fel de întinerire...
cât despre graseiere, aș putea citi un poem în Lb. franceză?!
salutări prietenești!

să respecţi metrica şi structura întregii melodii cântate de Mirabela Dauer şi să o cânţi la radio după 200 de palincă. Am zis 200, doar pentru destinderea corzilor vocale...

De ce nu-mi spui că mă iubești se construiește pe un registru ludic și absurd, folosind ironia și imaginația debordantă ca instrumente poetice. Dincolo de jocul de imagini, poemul lasă să se întrevadă o nevoie autentică, intensă, de afecțiune și de iubire. Această tensiune între tandrețe și umor conferă textului o vitalitate lirică greu de trecut cu vederea. Revenind la vechile tale poeme, Bogdan, încerc să văd mai clar firul sensibilității care le leagă.