Bogdan Geana

mi-am amintit unde te văzusem în primăvară când trăgeam cu praștia după șapte angoase, forțând venirea iernii prin absență și implicit prin eliberarea nostalgiei de alb în hainele vechi, demodate

facturile se recomandă a fi citite numai noaptea, în luciul lunii pe asfaltul ud. nu există happy-ending mai bun ca somnul, din perspectiva unei planete care se stinge numai în tura de

nu am spus niciodată că e ușor să citești oviațășiceva de file în care bunicul descrie un punct și atât, mai trecea o stare mai sufla un vânt, mai trecea un nod în gât nu e ușor nici să

mă întrebase dacă nu văd chiar nicio asemănare între laocoon și fiii săi și brâncoveanu și fiii săi, marți pe la nouă. acum o săptămână, pe drumul de la sinaia, o blondă cu un deget de fond de ten

aici unde stai tu astăzi, pe vremea dinozaurilor era locul meu. îmi făcusem o obișnuință în a prezenta așa situația, în eventualitatea că cineva îmi va duce gândurile mai departe pentru că ea este

meriți chestii uitate, e genul tău să porți la gât chei de palate și pe fiecare deget de la mână câte o za aurită de la picioare de kereru cu tromboflebită, meriți o camee cu profil trecere, din

abonament net și TV – 20 lei pe lună bienvenue en buc arest cu rucsac, ciorapi cu tubercul și ceva tupeu, la metrou un domn în sacou bleu deschis, la dungă, însă puțin cam demodat rezistă minute

atât de târziu cu insomnia asta, că dinspre ziuă pare prematur să emit raționamente. când toți vecinii mei vorbesc în somn hodoronc-tronc mă trezesc eu să fac analiza gramaticală a facturilor, și

pe pietre sigure de râu acum când calc dar fără val - de parcă pe-un fenomenal dragon zidit sub lumea nouă semăn grâu - mă înfior de dragul ochilor din jur, speriat că aș avea look de cacao, tresalt

uite lampa lui alladin, ți-am zis, aiureli mi-ai spus tu, bazaconii e vaca Mu, chiar ea, e vaca Mu. cert e că în următoarea secvență lampa singuratică se plictisea nefrecată iar eu istoveam

uneori, în serile când rămânem doar noi planurile noastre de viață miros a baltă. ne oprește din a emana rezoluții pentru noua zi un bivol hapsân, care, după ce înfulecase absolut tot ce

creșteau dileme pe furiș de-ntunecată delăsare la armături de vis se-nfiripa un câmp micronic de lavandă furasem de cu noapte din abis măcriș plăpând spre degustare dar nu e nimeni nimeni să mă

Când vremea-mi se scurge c-o oră-n aval Tu cobori de pe munte iubito pe deal Să fii mai aproape de mine îmi zici Să fii mai aproape de ceilalți mai mici Mi se suflă în cască scenariul din

mai ai vreun rid? dă și mie sunt tâmpit nu am de niciunele alții trăiesc degeaba eu nu am trăit nimic nu am poveste fără urma ta dă și mie o urmă de viață fă-mi o rană adâncă cândva cumva să doară

laturile sentimentului se definesc din marginile care nu i se cuvin întotdeauna spre niciodată de parcă carantina mamă carantina tată cruce de familie ar face timpului lumile din amintire înțeapă

Dragi prieteni, tot eu, băiatul de la Radio Agonia cu un mesaj pentru toți cei care încă nu v-ați contaminat, dar nici mult nu mai aveți. În ultima vreme numărul ascultătorilor noștri a crescut

Scuze pentru sincopa recentã, pe care unii dintre voi au sesizat-o. George a şi rãspuns, îmi pare rãu. Nu ştiu ce s-a întâmplat, dar vom afla foarte curând. Când mor pânã şi generatoarele, nu ne mai

pe vremuri era pe aici un munte de pe urma căruia nimeni nu își va putea permite vreodată să spună că nu a rămas nimic. se cere un turn dar alții vor un buncăr cu telescop. vino cu mine prieten