​nu există obiceiuri proaste ci doar semeni ai noștri cu memoria foarte bună

câte și mai câte nu s-ar putea face cu doar puțină înțelegere,

în acest mileniu în care dacă nu ai lămâie o poți înlocui oricând cu

sare, iar dacă tu nu mă mai iubești o fugă la mare ne-ar rezolva

cel puțin fizic dacă nu neapărat sentimental, fără să fie

aduși în discuție nici albatroșii, nici piticii din mraconia veniți să își

bronzeze monturile minuscule sub un soare care refuză

să ne mai recunoască. voi nu, cică, voi ați fost odată nudiști

iar acum v-ați înstrăinat că numai sfârșitul lumii v-ar mai putea

aduce împreună sau un cui fumat la poalele figurii funerare 41, să

rămânem însă la nudiști, măi neptune măi, la care bătrânul

boschetar obiectează vocal și olfactiv, eu sunt omul plajei

nu mă jigni băboule că la câtă școală te-a îmbăiat cu spuma

ei cu tot ai fi putut cunoaște până acum că nu haina

îl face pe om, ceea ce denotă, evident, cât putem fi de singuri,

acoperiți în haine de firmă, hai mă iubito să dăm jos

țoalele ăstea și să ne recunoaștem mai întâi mirosindu-ne

ca câinele pe mâță, după care ca câinele pe câine, iar în

cele din urmă târându-ne îmbârligați până la frigider

o bere rece pentru mine și o porție moderată de ovule pentru tine,

moment care declanșează vocile angelice ale celor trei

coșari adoptați de președintele scării de bloc you can't always

get what you want but if you try sometimes, well, you might find

între timp, pipăind în noptieră după scrumiera din tigva rodului

dragostei noastre de demult am dat peste praf de zâne și m-am speriat

de am dărâmat abajurul artizanal bricolat din pielea ta de la

prima lepădare peste chiștocul încă aprins. încă te mai iubeam,

profit de ocazia asta pentru a o confirmaacum și aici, însă, dacă focul se

întinde și cuprinde fabrica de bere, atunci să știi că dau totul

uitării și pe cai că se filmează, cu tulumba pe umăr și cu carapacea

lui ozzy în loc de cască pe cap, ozzy prima noastră țestoasă, de fapt a ta

și a mea cât nu mă dezbrăcasem, care crăpase probabil de spaimă

când, prin sticla cu cerculețe de praf a borcanului de murături căruia

tu te ambiționai să îi spui terariu, ne-a văzut pentru prima oară

dezbrăcați, goi, eu și tu.

da vă rog! nu-i așa că mă mai iubești? o să întârzii cât pot de mult

mai ales că focul dă semne că se va întinde până pe giulești and beyond