descartes fascinat de ciocnirea și de căderea corpurilor
în bani peșin vindecările sau morțile noastre, totuna,
au contravaloarea unei moschee cu minaret și a unei grădini
cu flamingo roz la marrakech.
niciun gest bun nu rămâne nepedepsit, puțini
ar refuza o astfel de ocazie și cu toate acestea suntem greu
de prins împreună și afișăm mereu nemulțumiri de
cuplu interbelic în care când nu bea ea bea el
și când nu bea el ea lovește citroenul la șosea
ne-ar fi putut fi bine împreună însă binele drept
rara avis cocheta subțirel cu noi, și doar în noaptea de ajun,
când deasupra noastră ningea întotdeauna și se zgribulea
și devenea din nou, pentru un an, impracticabil, de frig.
la începuturi, buzele tale îmi suflaseră la ureche ceva legat de un singur
glonț, de pe blocul turn de vizavi, și despre un punct roșu care urma
să trezească fiecare particulă din odaie.
în noaptea aceea ne-am iubit pentru cea din urmă oară,
pe urmă tu ai ales muezinul în vreme ce eu lacul;
îmi amintea că pe lumea asta
să fii singur poate fi o grea încercare.
EK