​un gest nedocumentat are toate șansele ca în timp să fie considerat un demers inutil dar misterios

am construit, bârnă cu bârnă acest rug

pe care nu mi-a mai rămas timp să îl aprind,

de fapt nu am mai găsit amnarul pe care

îl aruncasem după corbul nevermore, iar

taserul de la mobil o fi el de efect, dar nu

aprinde nimic, sperie cel mult niște bebeluși

de la afterschool, unde disciplina e mult mai

permisivă de li se dă voie uneori să ude

chiloțeii și să strige mami mami și nenea.

înăuntru s-au insinuat în timp niște pârși,

niște ereți spre vârf, niște bureți pe cetina moale,

niște limacși, niște mucuri de țigară și mulți

viermi și carii și resturile unor vise animale și ale

unor întâmplări de peste zi, un microcosmos

care arzând va vesti lumii că m-am întors

ca să îmi îndeplinesc menirea de nero de

codru des, mă bucur că s-a înțeles până la urmă

sensul vieții, un grătar înseamnă un vegetarian în minus.

aici are să urce, zi după zi, an după an o fată

frumoasă și mult mai tânără ca mine, care

are de partea ei timpul, ca o electră pe gaz,

ca o vecină plină de sex appeal în noaptea de

înviere, protejând lumina și dând șfară în

țară că sunt declarate deschise anumite zile,

libere în alte țări, lucrătoare la noi, și că pe aici

pentru sticlele de bere avem un pârâu rece, iar pentru nevoi

de toate facturile multă cetină și chiar un umbrar.

în sensul ăsta ea va face ceva fum și îmi va repeta numele

ca un gangsta de hip hop prevenind alzheimerul.

what’s ma name, what’s ma name, and the colored

girls go "doo do doo do doo do do doo..."

am construit, bârnă cu bârnă acest rug

puțin pe valium, puțin pe rapiță și pe jale, sofia vicoveanca

filma jos, în vale, scena cu râpa și cu scheletul cu topor

la cap și între duble cânta duios în amintirea bărbatului cu

căciulă brumărie care putea fi oricine dacă nu ai citit

niciodată baltagul, putea fi ceaușescu, emil bobu, bob geldof

la athenee palace în 1982, putea fi tata, am

făurit candelă pentru că nu am găsit altceva mai bun de făcut.

cine vrea să se roage, să se roage, cine vrea să

se destrăbăleze și să scuipe vodcă în flăcări, ca balaurii

din game of thrones, nu au decât să o facă, din vârf de

plaiuri românești. sau pot scrie chiar articole despre

cel mai mare jenga național