În orice om
„let us compare mithologies”
În orice om roiesc carbohidrații,
poate sunt mulți sau poate prea puțini,
doar gândul ne aprinde noi vibrații
că de la ei noi toți o să murim.
În orice om neliniștea-i păpușa,
prada ușoară-a unui stol de harpii
care te face să te simți căpușa
unei fantoșe, ce e doar TIP barbie.
În orice om se luptă lupul negru
cu unul mai rigid, de la taxidermist,
de revelion îți va comunica dan negru
dacă e cazul să zâmbești sau să fii trist.
În orice om rămâne o halenă
de la mujdeiul cu oțet și șase mici,
ce nu mai iese cum nici din balenă
iona nu scapă, fug doar șproții mici.
În orice om există un sticlete
care cu trilul său vestește moșii,
de ni se înroșește un pomete
ca boașele la toți dizgrațioșii.
În orice om, și-atunci când zic acestea
nu fac distincția între bun sau rău,
în orice om zace un golopenția
ce ne privește mici de pe ceahlău.
În orice om doarme un om mai mare
în care dacă sufli gaz prin epiteliu,
va rupe coaja chitinoasă tare
și va sălta spre cer, icar pe heliu.

Textul îmbină foarte bine gravitatea cu umorul. Chiar și laitmotivul „în orice om”, în maniera lui Caragea, prin insistență, parcă ne conduce, pas cu pas, spre strofa aia finală, tare șugubeață. Scuză-mi, te rog, comparația!
Poate exagerez, dar omul ăsta mi-aduce aminte de omulețul lui Gopo.