Texte în proză

Cum treci pe-aici? Am luat un cuvânt și l-am lăsat strajă la ușa acelui adăpost iernit al palmelor noastre. Un deget eu, un deget tu, în punctul acesta lumea s-a curbat puțin, doar atât cât să încapă

BGBianca Goean

0

0

Teribilă senzație de sete. La sfârșitul unei zile de program, al unei alte săptămâni de lucru, îmi dau seama că nu am lăsat nimic din mine în toate actele, avizele, discuțiile aglomerate pe post de

BGBianca Goean

0

2

Partea a doua - Tamara, dar plouă, cum vrei tu să ieșim pe acoperiș? Ochii risipiți în toate adâncimile și înălțimile: - Să nu îmi spui că și ție îți este teamă de ploaie! Îi ia din nou mâna și-o

BGBianca Goean

0

0

Pas. Urmă cu șuier de bici. Nisipul năruie pașii, vântul adună laolaltă ceea ce am fost cu ceea ce aș fi putut fi. Mulțimea posibilităților crează haos. Tocmai când îmi spuneam gata, acum încep să

BGBianca Goean

0

5

You say you’ll give me A highway with no one on it Treasure just to look upon it All the riches in the night You say you’ll give me Eyes in a moon of blindness A river in a time of dryness A harbor

BGBianca Goean

0

6

Lasă nisipul. Acum scriu. Ochii să fie albaștri pe dinăuntru, așa mă învățau pe mine când eram mică și mâncam bătaie. Pentru minciună. Pentru spoiala de culori mai diluate decât acuarelele de care

BGBianca Goean

0

8

And then she\'d shout down the line tell me she\'s got no more time \'cause she\'s a supergirl, and supergirls don\'t hide. And then she\'d scream in my face, tell me to leave, leave this place cause

BGBianca Goean

0

4

Cuvintele se întorc lovite, arse pe-alocuri cu țigara sau înroșite de vânt, mi se așază la picioare zdrențuite, cu palmele lipsă și ochii scoși. Tac. Aș fi preferat să urle Urlați o dată le strig,

BGBianca Goean

0

5

Prima parte Ușa se închise și dincolo de ea rămaseră norii alungând oamenii, străzile așteptând încinse, frunzele îmbrățișând crengile presimțind vijelie. Interiorul îl copleși. Zidurile se

BGBianca Goean

0

2

Am prins un fir. Cum ce fel de fir? de poveste. Lasă-mă, nu-mi da peste mână, e subțire și alunecos de șarpe cum sunt toate poveștile adevărate. Ai să-mi spui acum că poveștile adevărate nu mai

BGBianca Goean

0

8

Revolta culorilor Întorcându-mă astăzi de la serviciu, încuind mașina, am întors capul înspre grădina lângă care îmi las mașina. Mi s-a părut că foșnește ceva în iarbă, așa că am aruncat o privire

BGBianca Goean

0

2

Mă visez uneori sărind de undeva de la înălțime (un debarcader supradimensionat, de unde mă aștept să aud parcă aripi imense decolând), simt culori fără nuanțe alunecându-mi neutru peste haine,

BGBianca Goean

0

5

Un fel de preludiu Diminețile suna în țară, întotdeauna la timp pentru a-l prinde pe Stefan înainte de a pleca la grădiniță, și-i asculta toate visele visate și mai ales pe cele imaginate, râdea

BGBianca Goean

0

4

Trecea în fiecare zi prin fața unei case din piatră, cu balcoane purtându-și ornamentațiile de fier forjat așa cum pomii își poartă primăvara promisiunea florilor. Seară după seară, pasul învățase

BGBianca Goean

0

2

Îmi plimb amintirile pe străzi lungi, pavate cu piatră. Pietrele se fac mici-mici, se colorează în verde și se transformă în mozaic de pervaz la tataie la ferestre. Mâinile îmi alunecă pe crengile

BGBianca Goean

0

3

In spatele usilor inchise 1 In spatele usilor inchise 2 In spatele usilor inchise 3 In spatele usilor inchise 4 In spatele usilor inchise 5 In spatele usilor inchise 6 Se trezește încet, cu

BGBianca Goean

0

9

In spatele usilor inchise 1 In spatele usilor inchise 2 In spatele usilor inchise 3 In spatele usilor inchise 4 In spatele usilor inchise 5 Își strânge cu gesturi mecanice hârtiile de pe birou,

BGBianca Goean

0

9

Ai observat cum uneori timpul se adună picătură cu picătură, cuvânt după cuvânt, ca și cum ai întoarce ușor o frunză în urma ploii, ți-ai strecura cu nesaț fața sub ea si ai prinde între buze

BGBianca Goean

0

8

In spatele usilor inchise 1 In spatele usilor inchise 2 In spatele usilor inchise 3 Câteva zile libere în vara aceasta ce se prelingea pe pereți ca un abur. Nimic planificat, primul concediu de

BGBianca Goean

0

5

În mijlocul frazei, mâinile îi căzură pe tastatură. Ecranul deveni brusc alb. Aerul se împuținase, pielea îi era dintr-o dată prea strâmtă. Realiza că, la biroul din fața ei, Adriana vorbea la

BGBianca Goean

0

8

Uneori aerul se subțiază atât de mult încât ai impresia că ar fi suficient să-ți întinzi mâinile și să plutesti. Inutil să mai închizi ochii, iremediabilul s-a produs. Prin sânge îți circulă acum

BGBianca Goean

0

6

Să-și regăsească între toate aceste cărți hârtiile pe care își scrisese visul. Mâna i se abate tăcut pe o copertă dragă uite citeam asta când m-ai sunat să-mi spui că vei avea un copil, pentru a

BGBianca Goean

0

5

Exit. Către tăcerea asumată așa cum îți asumi aerul. Nervoasă din cauza tălpilor care scârțaie în spațiul îngust dintre puțin-mai-aproape și mâine. Te descoperi lacrimă într-o frunză ținută strâns

BGBianca Goean

0

9

Intuiam în drumul acesta un ce nou, o răsturnare a anotimpurilor, o îmbrăcare a naturii în alte culori. Ce nu bănuiam însă era pancarda cu “Drum inchis” pe care aveam s-o găsesc în calea pe care

BGBianca Goean

0

1