Marea răsturnată

De trei ori răsturnată când a apărut. Și-atunci, dacă mă rotesc ușor și mă rostesc stau și mă întreb: aici e proză sau poezie în proză, sau proză în poezie. Ce frumos se scrie... Evident subiectivă sunt căci mare sunt și uite mă răstorn un pic și... de trei ori mă dau peste cap și fac o vrajă inevitabil... și numai cer văd iar stânca stă și ea să vadă. Cer.

Te scrie, Dalbă, te scrie...

Drag,
Ela

Bianca, textul tau apare de trei ori, si noi iti scriem pare-se comm in toate cele trei. :)) Ne cauti peste tot? :))
Danuca ti-a scris pe alta din cele trei... Sper ca am facut bine semnalind.
Drag,Ela

...si dupa trei zile i-ai dat drumul. Se rasturnase, iar valurile cerneau acum nisipul de parca cineva intorsese, in joaca, o clepsidra prin care pluteau caluti de mare.
Bianca, poezia prozei tale e fascinanta.

ce-am vazut eu aici... pe tine tinand marea cum tinea Atlas pamantul. a fost de-ajuns sa fii o clipa neatenta si ai devenit una cu apa. lacrima pe buze iti va descarca tot amarul in oglinda ei si va fi in regula. parca se apropie mai mult de pozie ce ai scris tu aici. te rog sa ai grija la stanca e altceva decat albastrimea apelor. :)
las semn ca mi-a placut
drag
Costin

Am descoperit aici unul dintre cele mai frumoase peisaje ale sufletului.Poate datorita lirismului pronuntat, poate datorita alegerii cuvintelor sau poate pentru ca asa este interiorul...Oricum frumos... si mai frumos ar fi ca,in finaL, stancile sa se transforme in nori si astfel sufletul sa cuprinda in el nu numai dimensiunea acvatica ci si cerul rasturnat cu stelele transformate in insule lichide.

Ela, uite cum o intamplare care pe mine m-a \"dat peste cap\" in momentul punerii textului, iar editorilor probabil le-a dat bataie de cap, pana la urma a avut gradul de \"out of order\" necesar unui astfel de text... de trei ori rasturnat, ca in povesti ;-)) subiectiva si este necesar este sa fii aici, stii doar! ;-) asa... eu nu vedeam nimic la celelalte doua??? oricum, cu ajutorul editorilor, acum au fost \"sterse\", iar comm-ul Danucai s-a pierdut ;-((( mercic de semnalare.

Eddie ma surprinzi cu trimiterea la acele versuri!;-)
ma bucur ca ai citit astfel, ai vazut bine clepsidra. desigur, calutii de mare sunt meritul tau.

Luv, ce ma voi face eu, m-ati prins toti ca aici e mai mult poezie... sa stii ca exista magice momente in care lucrurile isi pierd substanta. mai ales stancile. si mai ales in fata marii. eu stau marturie pentru un astfel de moment ;-))) ce-i drept, cum bine spunea Ela, e nevoie si de un pic de vraja...

Cristina, bine-ai venit in acest peisaj, de fapt, si norii erau rasturnati in mare... uf, ziceti voi sa schimb incadrarea in poezie??

Drag, pentru insotirea voastra pe aceasta stanca, Bianca