Proză
Supergirl
povestea pe care nu o voi spune
2 min lectură·
Mediu
And then she\'d shout down the line tell me she\'s got no more time
\'cause she\'s a supergirl, and supergirls don\'t hide.
And then she\'d scream in my face, tell me to leave, leave this place
cause she\'s a supergirl, and supergirls just fly*
Voi scrie într-o bună zi oare de ce se spune astfel, de ce ar fi bună, ar putea foarte bine fi una din acele zile când oamenii îți sunt la fel de străini cum îi este zăpada unuia care trăiește la ecuator despre fata aceea care dansează mereu cu așchii de vise, care prinde noaptea și-i răsucește temerile pe deget - poartă întotdeauna arsuri pe inelar. Da, despre o fată oarecum imaginară niciodată o poveste nu va spune despre noi nimic în fața căreia drumurile se prefac piatră și apele se adâncesc doar pentru a fi înnodate și dezlegate apoi pe gheme de soartă. Piatra se duce verde ghemul se rostogolește departe pentru seceta neputințelor celor pe care îi iubește. Și iarăși culorile încolțesc alegeri decizii universul îi ascultă temător respirația niciodată pleoapă peste ochi de pământ, odihnă negăsită vântul dând înconjur aici este bine ar putea să-și țină clepsidra pe vârful degetelor să o arunce se va întoarce întotdeauna nu mai are nevoie de firimituri îi vor fi de ajuns umbrele. Din nou tăietură, sărat, stacojiu, verde-violet, sidefiu, mugur, șterge urmele nu mai spune povestea mergi pe deasupra pe dedesubt, printre, pe lângă de înainte, pe deasupra. Niciodată înapoi. Pentru că înapoia ei merge cu capul plecat tristețea însoțirea cea mai ușoară cea mai lesne din lume.
Îmi place să cred că într-o bună sau rea zi ea va tăcea, își va lua sinele încărcat de datorii neiubite și va porni încet înspre o plajă. Oarecare, la fel ca și ea. Îmi place să cred că va alege într-o zi să râdă cu lacrimi.
Poate atunci vă voi spune și povestea ei. Până atunci, păstrați-vă luminile stinse. Nu o chemați.
* Reamonn - Supergirl
\'cause she\'s a supergirl, and supergirls don\'t hide.
And then she\'d scream in my face, tell me to leave, leave this place
cause she\'s a supergirl, and supergirls just fly*
Voi scrie într-o bună zi oare de ce se spune astfel, de ce ar fi bună, ar putea foarte bine fi una din acele zile când oamenii îți sunt la fel de străini cum îi este zăpada unuia care trăiește la ecuator despre fata aceea care dansează mereu cu așchii de vise, care prinde noaptea și-i răsucește temerile pe deget - poartă întotdeauna arsuri pe inelar. Da, despre o fată oarecum imaginară niciodată o poveste nu va spune despre noi nimic în fața căreia drumurile se prefac piatră și apele se adâncesc doar pentru a fi înnodate și dezlegate apoi pe gheme de soartă. Piatra se duce verde ghemul se rostogolește departe pentru seceta neputințelor celor pe care îi iubește. Și iarăși culorile încolțesc alegeri decizii universul îi ascultă temător respirația niciodată pleoapă peste ochi de pământ, odihnă negăsită vântul dând înconjur aici este bine ar putea să-și țină clepsidra pe vârful degetelor să o arunce se va întoarce întotdeauna nu mai are nevoie de firimituri îi vor fi de ajuns umbrele. Din nou tăietură, sărat, stacojiu, verde-violet, sidefiu, mugur, șterge urmele nu mai spune povestea mergi pe deasupra pe dedesubt, printre, pe lângă de înainte, pe deasupra. Niciodată înapoi. Pentru că înapoia ei merge cu capul plecat tristețea însoțirea cea mai ușoară cea mai lesne din lume.
Îmi place să cred că într-o bună sau rea zi ea va tăcea, își va lua sinele încărcat de datorii neiubite și va porni încet înspre o plajă. Oarecare, la fel ca și ea. Îmi place să cred că va alege într-o zi să râdă cu lacrimi.
Poate atunci vă voi spune și povestea ei. Până atunci, păstrați-vă luminile stinse. Nu o chemați.
* Reamonn - Supergirl
043519
0
AB